Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Simfonia Libertăţii Absolute /Autoportret în alb , Costel Zăgan

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 12/12/2012

Lumea cântă libertatea

tăcerea pe toţi ne-adună
vrând din nemurire partea
noi visăm Limba Română
Tăcerea pe toţi ne-adună
în zadar e sufletul rebel
cine trece zău o să rămână
visul ne vorbeşte numai el
În zadar e sufletul rebel
vrând din nemurire partea
n-ar putea trăi altfel
lumea cântă libertatea
Poezia când mă-nstrună
Dumnezeu vorbeşte în română

Autoportret în alb

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp
Cu iarbă care rugineşte de la prima oră
Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei
Dar domină toate înălţimile posibile la acea oră
În negru şi-n alb abis lângă abis
Un Turn Babel în toate direcţiile
De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroşu
Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă
Cerul rămâne iar vacant
La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală
Brusc un glonţ ca o scrisoare de dragoste îmi găureşte autoportretul
Lăsându-l natură moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor.

tataautor Costel ZăganCEZEISME II
Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Simfonia Libertăţii Absolute /Autoportret în alb , Costel Zăgan

%d blogeri au apreciat asta: