dacă / ea, autor Marius Conu

 

dacă

miroase a stele
şi a praf
deşertic
fruntea mea îngândurată…

dacă tu crezi
că eu nu am
învăţat să iubesc
altfel decât
cu inima…

daca tu şti
moartea mea
în vastele spaţii
ale însingurării…

miros a spinare de cerb
şi a ţipăt
luminos
de lună
prelingându-se
în colţurile
întunecoase
ale camerei…

dacă tu
nu mă săruţi
pentru încă o
clipă.

 

ea

ea este ca o regină,
pluteşte peste zâmbetul
tău ca o nostalgie…

ea ştie tot
ce trebuie ştiut,
ea râde…

ea îţi spune numai
ţie pe nume,
şi celorlalţi…

ea este înţelesul
ascuns al luminilor vii
ale oraşului
în noapte,
ea este sensul soarelui,
pasările pentru ea zboară
mai înalt
şi munţii sunt mai gravi…

ea este mai înainte
ca tu să ştii
toată înţelepciunea
şi mai înainte ca tu să
o săruţi ea te învaţă cu
tandreţe
şi gingăşie
despărţirea…

autor  Marius Conu 

 pictura Constanta Abalasei- Donosa