Henri Zalis – critic şi istoric literar de anvergură

O nouă  apariție – ” F.Aderca –un destin în contrapunct”

Născut la 25 mai 1932, Henri nZalis este unul dintre importanţii critici şi istorici literari care mai păstrează cultul tradiţiei şi respectul pentru înaintaşi. A debutat în 1967 cu  volumul  „Romantismul românesc”, a publicat în 1968 studiul „Gustave Flaubert” ( are  o bună  priză la cultura de limbă franceză), apoi un studiu pe care îl consideră crucial în cariera sa, „Sub semnul realului. Eseu despre  naturalismul european”, pentru care a primit în Franţa, în 1987, „Les Palmes academiques” în grad de Cavaler. În  1972 a obţinut titlul de doctor în Litere.În anii 1993 şi 1997 a publicat două studii extinse despre Tudor Vianu, căruia i-a fost fidel discipol, s-a ocupat intens de opera lui Felix Aderca ( poate cel mai avizat istoric în privinţa acestui scriitor uneori marginalizat) şi Mihail Sebastian ( nedreptăţit recent de  concluziile pripite ale Marte Petreu) , etc. A tradus din proza unor mari scriitori elveţieni, Ramuz ( este propus la un premiu care poartă numele scriitorului), Fontanet, ş.a.În anii 2005-2006 a publicat „O istorie condensată a  literaturii române” ( vol. I şi II), urmată de „Valorizări” ( la Ed. Hasefer, o completare la lucrarea anterioară) .

Henri Zalis şi-a încercat puterea creatoare, cu succes, în proză (două romane, două volume de proză scurtă), poezie („Acoladă”), literatură de călătorie, memorialistică.

La editura HASEFER a  apărut recent un nou studiu  ( de fapt o antologie de articole) despre Felix Aderca ( 278 pg).  Tudor Vianu i-a dedicat lui Aderca  frumoase cuvinte – „Prototipul  scriitorilor din familia spirituală  a lui Heine, discipol el însuși   al  Regelui David  și al lui Voltaire”, iar  Perpessicius adăuga – „ Un rar spirit modern și temerar”. H.Zalis  trasează un portret în linii precise și bine armonizate, mergând pe un fir conducător – al înțelegerii omului și artistului controversat care a fost  scriitorul   de care se ocupă. ”Solidar cu verticalitatea”, „un efort constant  spre autocunoaștere”, „din unghiul curajului polemic”, „ din perspectiva unei generații literare”, „în numele realismului crud”, „revoltatul tragicomic”, ș.a.

Se știe că Aderca a avut în tinerețe simpatii pentru un regim autoritarist, ca și Sebastian, dar nu s-a apropiat de un Nae Ionescu și nici de „ucenicii săi”.  În anii regimului comunist a fost marginalizat, condamnat la uitare, dar a apucat să scrie o carte fermecătoare despre Cristofor Columb. Aderca  a fost și un bun reporter literar,  interviurile sale au fost adunate într-un volum consistent publicat tot la Editura  Hasefer  în urmă cu circa zece ani . Este o frescă a unei epoci  sub aspect literar și politic. Ceea ce realizează Henri Zalis în studiul său merită toată atenția, având  în vedere și pasiunea, talentul de cercetător al  acestuia.  Se apropie semicentenarul morții lui Aderca, îi cinstim memoria și totodată felicăm pe H. Zalis pentru inițiativă.

autor Boris Marian, redactor la revista Faleze de piatră

http://cititordeproza.ning.com/profile/borismarianmehr