Arhiva revistei literare Faleze de piatră

La împinge tava, autor Dan Băltăreţu

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 09/12/2012

 

– Bună ziua! Mă adresez eu politicos, la care mi se răspunde formal (pe un ton uşor plictisit, ca de funcţionar public – deranjat de la cafea) cu un salut întocmai.
– Ţineţi morţi doamnă?! Întreb direct, fără ocolişuri.
– Să tot mai fie câţiva (privind sub tejghea) – îmi replică în timp ce izgonea cu palma dreaptă muştele ce îi zbârnâiau prin păr.
– Proaspeţi, cucoană, de ieri de azi sau refrigeraţi?! Mă înfoiez ca un cocoş prin gulerul, ridicat, de la palton – şi ca să fie treaba-treabă îmi dau şi în petec în opinii personale cu iz de monolog: „să îmi fie cu iertare, dar nu mai pot, mi-ajunge cu decedaţii sosiţi de pe alte ţărmuri (înecaţi la mal) congelaţi, recuperaţi de vapoare şi puşi la rece, claie peste grămadă, în locuri septice – trataţi cu mai ştiu eu ce chimicale să nu se altereze!”
– Ai noştrii au stofă, toţi se poartă la costum, dacă pot spune așa! Domnule drag…până şi sloganul nostru, scornit chiar de mine (o banală recepţioneră, se gândea ea probabil) – pentru care bine-nţeles am primit şi o primă (o spunea într-un amor personal ce refula unsuros pe tejghea) este „Viu Mort”…autentic, tre’ să recunoaşteţi şi când mă gândesc că a fost spontan.
– Bine, bine (îi întrerup eu nostalgia) dar cum fiecare ţăran îşi laudă răsadurile şi nu există negustor cinstit, urmează să mă conving personal dacă au vreun cusur produsele cu pricina! Vă rog să îmi spuneţi dacă sunt evisceraţi sau încă mai au măruntaie?!
– Depinde…de exemplu (pentru a vă face o idee) cei care aveau, să zicem, puţin cancer au fost curăţaţi de organul molipsit, restul trupului fiind intact!
– Cum adică „puţin”, nu pricep, aveţi cumva vreo metoda complicată prin care determinaţi gradul de pagubă prin rândul cadavrelor?! (întreb mirat dar totodată uşor persiflat).
– Nicidecum; este un soi de expresie însuşită într-un limbaj de „specialitate” prin rândul angajaţilor, mot a mot ar înseamna că specimenul avea sau nu metastaze! (surprinzător, mi se vorbea pe un ton degajat, sictirul iniţial fiind înlocuit de orice lipsă de procedură).
– Pot spune că înţeleg…dar, fiţi amabilă, celor cu „mult” cancer ce tratament le aplicaţi?! (continui să pun întrebări)
– Prin politica firmei suntem tranşanţi; acestora li se înlătură vişcerele, rămânând o simplă carcasă (cum îi spunem noi) dar să ştiţi că unii clienţi preferă şi astfel de produse – se păstrează mai bine, mai ales dacă sunt lungite la afumat! De exemplu, cei în fază terminală…”oase grele” cum i’am denumit, sunt buni pentru ciorba de os sau piftie; o delicatesă (spunea parcă şi văzând-o lingându-şi degetele) dar cuvintele aparţin, desigur, clienţilor…da, da…nicidecum nu sunt ale mele!
– Înţeleg, înţeleg (afirm descurajat de logoreea bipedei grăitoare) dar caut, să zicem aşa, ceva mai aparte!
– Fireşte, păreţi…mă scuzaţi, chiar sunteţi genul de persoană aleasă, capricioasă în sensul bun al cuvântului (mă peria linguşitor, aşteptând probabil vreo atenţie). Pot spune că da, mulţumim şi acest gen de pofte! Vă recomand o gestantă, preparată desigur la cuptor…asezonată cu mult vin roşu, să o-nfrăgezească – dar ce vă tot vorbesc eu de gastronomie, vedeţi „surpriza” este găzduită de felul principal, căci ce şade în pântec este neprevăzut: poate fi o fată, un băiat sau gemeni…tripleţi mai rar s-au sesizat! Dacă vă gândiţi la un fetus (prematur) cu un măr în gură – la proţap, ca după reţetă – este ceva mai greu de procurat, că tutule de mame îi vor pe majoritatea îngropaţi creştineşte dar mai sunt (desigur) şi excepţii, doar că tre’ să vă „scărpinaţi” mai adânc în portmoneu!
– Stimată doamnă, să îmi fie cu iertare obrăznicia (afirm eu, consultând interesat, doar de aparenţă, meniul) cunosc prea bine problema delicată a canibalilor în societatea modernă; sincer să fiu, chiar am momente când mă simt atât de dispreţuit încât aş pica în cealaltă extremă devenind brusc vegetarian, dând buzna în raionul cu legume sau preparate din soia! Din fericire îmi stâpânesc aceasta „poftă” teatrală şi d-asta v-aş ruga cu o salată de „crudităţi” servită aici (bălmăjeam cu gura plină de cucoana guralivă)!

 

autor  Dan Băltăreţu

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la La împinge tava, autor Dan Băltăreţu

%d blogeri au apreciat asta: