Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Poeme de Angela Nache Mamier

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 08/12/2012

mă trezeşte mulţimea

în frâul lacrimilor abia timide oprelişti
sunt femeie am îndatoriri
viaţa frământată nu-mi aduce nimic
nici ploaia îndărătnică
nici aşezarea montană
mi-e frig şi mă frâng fără stăpânire de sine
să cred în ceva în versuri în oameni
în gesturile automate
în aşteptare
suflet rupt
mă trezeşte mulţimea
rinoceraşii
supraomeneşte încerc să le semăn
să funcţionez
cum să uit tristeţea vălul singurătăţii
crâncena zbatere între viaţă şi moarte
chipul şters al iubirii blânda icoană
purtată de sângele amintirilor blând
acoperind în răstimpuri
coşul pieptului tânăr rănit
nu poate fi viaţă nefericirea
nici acesta oarecarele meu sfârşit

mi-aş dori un sânge rebel

mi-aş dori un sânge rebel
peste universul întins necitit
mi-aş dori tâmple fără grele amintiri
vă mai spun ieşiţi din impas nu ca mine
daţi cu picioarele-n
piatra grosolană a singurătăţii
fericirea este de esenţă divină
câţiva zei nu-i aşa ostenesc pentru asta
vezi aceste vitralii
din aerul alipit luminii din catedrale
ar putea cuprinde câteva
din poveştile noastre
cândva binefăcător de naiv colorate

 

elastice faceri în trunchi
sufletul sprjinit elastice faceri în trunchi
ritmice taine din care n-au cum rămâne şi resturi
totul se-mparte egal braţe fluturii pielii
însufleţitul cântar
în care cad ca trăsnite de bine
seminţe ademenite de lume
las pământului oricum ceva
cum strigam aş fi dat înapoi
să m’acopăr un timp
să amân iminentul impact
preţul celui mai palpabil destin
sigur nu mai sunt aceeaşi fiinţă
astăzi vă cred mai puţin
fapta şi clipa te-ncearcă şi schimbă
nimeni nu ştie cum recunosc şi cum simt
izul amăgitor dar sublim
urmele fragede
nu mai sunt ale tale
ele pot fi ale altei femei
ale altui bărbat
lutul dragostei lor
modelându-le pruncul ca trup

 

 

autor   Angela Nache Mamier 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Poeme de Angela Nache Mamier

%d blogeri au apreciat asta: