Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Sus şi jos, autor Mirella Tonenchi

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 08/12/2012

Sus şi jos

 

Doi pescăruşi albaştri îşi începură dansul după amiezii asupra lacului separat de mare prin faleze de piatră dispuse într-un unghi de o sutăşaptezeci de grade cu vîrful spre larg şi ornate cu statui din marmură şi amfore ceramice, iar graţia zborului lor se reflecta perfect în unduirile somnoroase ale apei, aşa încît de cineva privea în lac putea să jure că păsările dansau cînd cu norii, cînd între ele, într-atît de fidelă era oglinda de jos.

– Degeaba ne imitaţi, niciodată nu veţi putea dansa ca noi, strigau pescăruşii plini de orgoliu, iar norii le ţineau isonul, Niciodată.. niciodată…

– Ba uite că da! Reflexia din lac dădea de ficecare dată răspuns, nu se lăsa cu nici un chip mai prejos, Voi nu vedeţi că voi ne imitaţi pe noi? Pe noi, da! norii din lac la rîndul lor, Pe noi…  Uite cum ne mişcăm noi, la fel şi voi, exact, aidoma, fără greşeală, eu fac la stînga, el face tot aşa, acesta face o rotaţie, acela la fel! La fel… la fel… se umflau norii.

– Şi ce vă zburliţi aşa? Noi n-am făcut asta, vedeţi că nu sîntem la fel? Pfffff!!! Ha ha!

– Ba aţi făcu exact! Pfffff!!!!

De fiecare dată era aşa, ceea ce se întîmpla deasupra lacului se răsfrîngea dedesubt iar ei se ciondăneau într-una, cei de sus susţinînd că sînt copiaţi de cei din lac, iar aceştia replicînd că cei de pe cer îi imitau pe ei, gîlceava fiind pornită cînd de unii cînd alţii, după nici o regulă ori logică posibil a fi explicată.

Uneori, atunci cînd se întîmpla să plouă, suprafaţa lacului se arăta ca o pînză tremurîndă şi mici rotocoale concentrice apăreau şi dispăreau cu repeziciune doar ca să apară în alt loc, necontenit, pînă ce ploaia se oprea, doar norii, tunînd şi fulgerînd mai erau prezenţi la confruntare, o întrecere, Noi am fulgerat primii, Ba noi, şi se porneau a-şi arunca fulgerele unii-n alţii de întreg cerul şi suprafaţa lacului era luminată ca-ntr-o sărbătoare, artificii, pînă ce, doborîţi de oboseală şi lipsiţi de orice fărîmă de energie, începură căsca, a se întinde şi a se risipi.

Multă vreme continuară jocul acela vesel şi în acelaşi timp nebunatic, nimeni nu mai ştiu pînă cînd, şi norii şi pescăruşii şi străveziile libelule, iată cocorii ori raţele sălbatice, toate ploile şi fiece zburătoare ce se afla la un moment dat deasupra lacului, toţi fără excepţie, chiar şi cîte o pălărie purtată de vînt, un balon ori cupola unei Umbrele roşii zburată din neatenţie. Timpul trecea… Care timp nu ştim pentru că încă nu sîntem siguri de aceasta, Se spune că timpul trece peste noi, de ce nu spunem că trecem noi peste el? Că îl păşim mereu, cu tălpile bătătorite de distanţe, cu palmele arse de dorinţe. Timpul curge. Dar cine a văzut că e fluid? Zboară, dar are oare aripi mai mari ca orice pescăruş albastru? Ei spun că trece, însă pe unde o fi cutreierînd

de nimeni nu l-a întîlnit? Stă poate doar pe loc şi ne urmăreşte pe fiecare cum trecem vii şi nepăsători, stă nemişcat, măsurat de doar vieţile noastre. Se spune că timpul fuge, sau… Poate că doar nu există timp, ce simplu aşa, iar jocul durează la infinit.

O schimbare totuşi s-a petrecut, a fost o nedumerire generală pentru scurtă vreme, e drept, s-a făcut că totul s-a întors pe dos într-o clipită şi lacul a ajuns sus iar cerul jos în locul lacului, desigur că şi pămîntul, falezele, statuile, amforele din ceramică, tot, absolut tot era sus iar în locul lor erau norii, zburătoarele şi ploaia care cădea tot aşa dar invers, pescăruşii şi cei ce puteau zbura o făceau cumva caraghios, cu spatele către lac pînă s-au dumirit că cerul lor era jos de acum şi atunci s-au întors, pălăria o întoarse firesc vîntul, doar baloanele zburau tot aşa, ce era sus era şi jos ori invers.

– Hei!! Imitaţi, imitaţi, niciodată nu veţi putea dansa ca noi!

– Niciodată, niciodată…

Doar Umbrela roşie se roteşte cum o taie capul, într-un nebunatic dans în toate direcţiile.

 

autor  text, fotografie si desen Mirella Tonenchi

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Sus şi jos, autor Mirella Tonenchi

%d blogeri au apreciat asta: