Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Ravaş de peste Prut , autor Traian Vasilcău

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 08/12/2012

În miresme îngropat

În zori o să ne-atace trandafirul,

Treziţi copiii, spuneţi-le clar

Că a sosit minutul milenar

Să vă spălaţi pe suflete cu har

Şi să înapoiaţi, golit, potirul

Ce duce-n Dumnezeu la ora şapte.

Veniţi şi încărcaţi-vă-n priviri

Parfumuri dense amintind psaltiri

Scrise de fluturii ninşi pe cetate

La ora inefabilei jertfiri.

În zori o să ne-atace trandafirul,

Deja ţinteşte sufletu-mi stingher,

În focul lui m-arunc cu patrafirul

Cusut din fir de stea şi plătesc birul

De-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer

Psalmul zilei a șaptea

Am totul cît Te am pe Tine, Doamne,

Şi n-am nimic dacă Te părăsesc.

Cîmpii de lumînări nesecerate

În ochi-mi duc şi tot Te preaslăvesc.

Nevrednic sînt de Tine însuţi, Doamne,

Tăcerea mi-i mormînt, pe care-l cresc,

Netrebnicul de mine-s o tînjire

La porţi de iad şi tot Te preaslăvesc.

Călugăr fără schit, n-am vreo chilie

În inima-mi pentru vreun cînt ceresc.

În leagăn dau mereu tristeţea lunii,

Şi-am înfiat-o şi Te preaslăvesc.

În orice zi mă nasc şi mor întruna

Şi iar mă nasc să mor şi să-mplinesc

Condiţia neantului continuu

Pe care-l birui şi Te preaslăvesc!

Inscripție pe catedrala de aur a limbii române

Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian.

Toate drumurile duc la Roma și pornesc de acolo, ” noi de la Rîm ne tragem” și voim spovada unei zodii să ne spună spre care din tării ne vrem tărîm.

Aici ajunși, vom scrie că limba noastră e doina ce doinește în izvor și-această glăsuire este limba unui popor ce-a izvodit din dor.

Sîntem și scriem: limba română și ne închipuim deodată că ea ar face parte din poporul român.

Dacii unei patrii, care nu era decît Dacia lor liberă, porneau la luptă cu năvălitorii, purtînd pe buze, ca niște boabe miraculoase, cuvintele sacre ale limbii materne.

Noi vom fi rămas de-a pururi să fim în limba română ca-ntr-o “acasă” a noastră, unde oricine își poate avea chilia sa de duh.

Iubiți-vă copiii în limba română, dați-le în dar cuvintele limbii strămoșilor voștri și nu socotiți fără vreo trebuință acest unic , de fapt, adevăr.

Sărutați-vă în limba română, să puteți auzi în danțul sărutului vostru neprihănit clinchetul dulce și fără sfîrșit al cuvintelor limbii române.

Eu te sărut în limba română, tu mă săruți în limba română și mînă-n mînă, unul lîngă altul, nedespărțiți în veci, sîntem veghetorii fideli la dulcele fagur de privighetoare al limbii române.

 

autor Traian Vasilcău

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Ravaş de peste Prut , autor Traian Vasilcău

%d blogeri au apreciat asta: