Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Poeme de Valentin Macaveiu

Posted in numarul 37-38 ( noiembrie-decembrie2012) by Hopernicus on 02/11/2012

simbolism în stilul meu

profesorului meu, Aurel Pantea,
erau luceferii în lapte și-un dumnezeu necopt palpa lumină
iar universuri fătate de o zi
cu ombilicul netăiat mugeau în creșe
timpul nu ştia să meargă
și lumea era încă în cutii nedesfăcute
noi ne jucam de-a dumnezeu cu dumnezeii
eram copii erau luceferii în lapte
și-i adormeam cu vorba la amiază

 

afară-i azi

eu mătur ce a mai rămas din mine
cît timpu-i constipat în viață
cît viața-i constipată-n noi
ca o sirenă la menopauză
îmi curg cerurile pe
pereți
bunica arde pere pe sobă
eu mătur ce a mai rămas din mine
un dumnezeu cît un borcan de murături
am luat prezentul de urechi
cît timpu-i constipat în viață
ca un vierme-ntr-o cireașă cît un dumnezeu
ca o sirenă la menopauză
afară-i azi spuneam
afară-s îngeri sub formă de babe
eu mătur ce a mai rămas din mine
afară-i azi spuneam
afară-s babe
bunica arde pere pe sobă
eu ard cutia ultimului dumnezeu livrat acasă

 

victorita dutu - picturi-zborul iubirii-29 ian-2012 0021 (1)

 

 

potcoave de colecție

lui mihai,

sînt încă tînăr acasă copil
îmblînzitor de dumnezei nepotcoviți
sădesc muguri de viață în ridurile lor
și vindec moartea cu iubirea
sînt încă tînăr și dumnezei fără potcoave
îndrăznesc să-mi joace-n păr
pe mine cel care a luat soarele de guler
și-și leagă norii la șireturi
sînt încă acasă copil
și vindec moartea cu iubirea
îmblînzitor de dumnezei nepotcoviți
am alăptat sudoare ne muririi
ai mei mătură viață după mine
eu plimb timpu-n lesă
sînt tînăr încă îmblînzitor de dumnezei

 

Mama e un dumnezeu cu aripi

 

mama e femeie și mamă

e-un dumnezeu cu aripi

această fiinţă această femeie

cu ochii cât murea culeasă

cât marea

cu ciorchini de inimi din care

curge lapte de sirenă

ea bate îngeri în rame

pentru că mama e un dumnezeu cu aripi

e femeie și mamă

această ființă această femeie

cu mâini de zeiță

cu ochii cât marea

cât murea culeasă

de dumnezei în șorțuri albe

și pieptul ei calm ca oceanul

această ființă această femeie

ajunsă aici în arce de iubire

e-un dumnezeu cu aripi

ea naște raiuri din călcâi

și bate îngeri în rame

cu sufletul ei cât o lună însărcinată

de ciorchini de inimi

din care curge lapte de sirenă

 

mama e femeie și mamă

e-un dumnezeu cu aripi

această ființă această femeie

cu lacrimi de pluș și ochii cât marea

cât murea culeasă

de dumnezei în șorțuri albe

care o caută în păr de stele

și se grăbesc să o scalde

în lapte de sirenă

această ființă această femeie

care a îmbrăcat iubirea

în cămașă de noapte

e-un dumnezeu cu aripi

e stânca la care zeii vin dimineața

să-și potcovească firea

 

autor   Valentin Macaveiu

pictura ”zborul iubirii”, Victoria Duţu

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Poeme de Valentin Macaveiu

%d blogeri au apreciat asta: