Arhiva revistei literare Faleze de piatră

La Nicula

Posted in Proză by Hopernicus on 22/10/2012

   Era o generozitate din partea mea să circul cu personalul Bistriţa-Dej. Mă priveau toţi cu o cătare de ochi, apoi se făceau că îşi văd de treburile proprii. Tipul de pe scaunul dinaintea mea mesteca gumă şi murmura cuvinte neînţelese. Alex m-a tras de mînecă cum ar spune un secret. Am intrat în joc şi m-am prefăcut atent. Tata, mi-a zis, nenea recită o poezie de-a ta. Cum aşa, l-am întrebat. Aia cu Hristos a înviat.
Eram pe la Şieu Măgheruş, aici copiii se distrează, şi noi sîntem măgăruşi zic. S-au urcat două doamne, între două vîrste, pline de bagaje. Mergem la Nicula, s-au scuzat. Stăm două zile şi e tare greu. Dar venim acasă pline de speranţe şi vindecate de egoism. Două staţii am tot discutat despre egoism. Încercam să fiu convingător, citam diverse personaje istorice, ele zîmbeau oarecum binevoitoare. Abia pe la Reteag s-au destăinuit. Erau profesoare de psihologie la Liviu Rebreanu. Ne place să hîrjonim oamenii pe tren, trece timpul mai repede. Dar cu dumneata chiar a fost interesant. Ne-am pliat pe subiect.
               Încă se mai pliau pe locurile libere ultimii urcaţi. Pe hol, un grup gălăgios găsi de cuviinţă să tacă. Şi asta pentru o clipă. Apoi începură să cînte pricesne şi alte melodii religioase. Pe la Dej-Triaj se auzi o melodie ce-mi atrase atenţia. Atunci tipul din faţa mea se ridică în picioare. Nu eram sigur, îmi spuse. Tu eşti autorul! Trenul opri la Dej-Călători. Am coborît în grabă, oamenii din vagon aplaudau.
Copiii salutau trenul, călătorii. Pentru ei doar plimbarea, pentru mine…tăcerea

 

autor Liviu-Ioan Muresan

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la La Nicula

%d blogeri au apreciat asta: