Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Bufonul

Posted in Proză by Hopernicus on 31/03/2012

Bufonul

 

            

 

Universul e cartea cu un număr infinit de poveşti, de pagini, de litere; cartea e făurită din arabescuri de suflete, iar fiecare suflet e o broderie de gânduri şi sentimente. Dintre toate sentimentele, cel de care omul  se teme cel mai tare e cel al cunoaşterii propriei fiinţe.

Bufonul e ostenit. Sabia de lemn de la brâu îi e acoperită de tunica din petice colorate. Plouă. Se înserează şi fiecare fir de iarbă devine mai negru, fiecare şuviţă de fum devine o fantasmă, fiecare chip e neprietenos.

Au trecut ani de când bufonul şi-a încheiat numărul. Era spre sfârşitul lui iunie, cam pe atunci  când se seceră grâul. La sfârşitul reprezentaţiei, din mulţimea de curteni, conţi şi servitori  s-a desprins un negustor, care i-a spus că are perle greceşti, un bărbat de statură mijlocie, cu părul în cea mai plăcută nuanţă a brunului.

– N-ai vrea să cumperi o oglindă?

– Sunt  un  biet  bufon,  nu  am  cu  ce  să-ţi  plătesc,  a spus  făcând  o

reverenţă peste măsură de supusă. Şi apoi, la ce îmi trebuie mie oglindă?!

– Dacă  am  să îţi dăruiesc oglinda, ai să o primeşti?

– Nu refuz niciodată un dar, a zâmbit bufonul.

Avea să regrete târgul.

Negustorul a scos oglinda dintr-un sac de pânză groasă şi a strecurat-o în mâinile bufonului.

Era o oglindă netedă, subţire, cu două feţe – un bestiar de sticlă în care  chipurile se arătau asemenea sufletelor care se găseau în spatele lor.

Bărbaţi cu trupul de taur, femei cu plete în care se încurcă şerpi,  sfincşi,  himere, lei cu două capete, şopârle, regele – un şacal cu cap de corb, iar el bufonul era maimuţă cu aripi de vultur negru.

De atunci, bufonul n-a încetat să-şi caute o casă fără chipuri de monştri. Umblă din cetate în cetate, i se oferă adăpost, iar el îşi scoate oglinda să vadă dacă  nu are de-a face cu un  monstru …

Acum se întreabă dacă în toată călătoria lui nu a uitat ceva … Poate că o fi văzut mai puţine zâmbete, o fi auzit mai puţine râsete şi nu o fi fost bucuros …

Are să-şi reia căutarea dimineaţa, după ce va fi dormit la rădăcina vreunui copac bătrân.

 

(12.03.2012)

 

autor  Agatha Cristiana Georgescu

Anunțuri

Comentarii închise la Bufonul

%d blogeri au apreciat asta: