Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Încotro?

Posted in Proză by Hopernicus on 17/03/2012

Ne facem din vieți povești. Alunecăm sărutând pământul, încercăm iubirile cu vârful gândului apoi ne întrebăm de ce crengile ne sunt goale și seamănă cu propriile brațe. Spunem iubirii să se îndure, să prindă rădăcină pe o frunză care șade pe tâmplă pentru a odihni lumina din crivăț cu alb.

Pretindem totul vieții dând puțin din noi.

Când seara se lasă iar la masă ești singur îți propui să iei viața în serios. Dai încredere singurătății și o accepți ca pe o umbră plină de dureri.

Mergi, viața e o artă plină de concluzii. Trage de firul acesta și nu se va rupe. Trage de aerul din jur și leagă lumina de ochi. Nu mai aud clopotul bisericii. Duminicile par suspendate în eter. Camarazii sunt departe. Dansul lumânării devine continuu.

Șoptește-mi o poveste. Mâna ta, a prins aripi pe suflet. Privește zâmbetul lângă plâns. Să fugim de timpul sculptural, să urcăm pe drumuri înghețate și să spargem gheața de la marginea drumului.

– Unde mergeți?

-Poftim?

-Unde mergeți? Am ajuns la capăt. Coborâți.

Unde merg? Capăt? Îmi înghețase mâna pe creion. Am scris câteva pagini de gânduri. Unde să merg?

-Nu mai pot rămâne? Mă întorc tot cu dumneavoastră. Mai plătesc un bilet. Vă rog!

-Nu se poate domniță. Coborâți aici și luați altă mașină. Asta e.

Hm, ce ușor! Cobor. În stație mai așteaptă câțiva oameni. Stau zgribuliți de frig. Cred că așa ne ținem viața. Zgribulită de griji, nevoi, sentimente, vise. Mai luăm o pauză apoi o luăm de la început. La un moment dat dăm de un capăt. Coborâm, așteptăm apoi mergem iar. Încotro?

 

autor Dorina Şişu 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Încotro?

%d blogeri au apreciat asta: