Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Edecari

Posted in Articole by Hopernicus on 09/03/2012

            S-a făcut mai bine de un an de când trudesc necontenit să dau trup unui proiect la care visez de multă, multă vreme. În lungul a atâta amar de vreme am stăruit să mă apropii de miezul acela pe care-l bănuiam viu, fertil şi benefic. Să mă apropii şi să-l scot la lumină. Nu vreau să discut, şi n-aş vrea ca cineva să se gândească imediat la atitudinea semenilor. Pentru că nu este o problemă, n-a fost o problemă de împărţit cu cineva, de apelat la atitudinea cuiva. Era, şi este, un proiect care vine din intimitatea fiinţei mele şi din relaţiile mele directe cu miezul firii. Aşa cum mi se arată ea mie, cum vrea ea să mă aşeze în mersul firesc al elementelor ei unice. Au trecut vreo cinsprezece ani tot încercând să aduc acest proiect într-o formă de vieţuire. Am eşuat de multe, foarte multe ori şi am luat-o de la capăt, căutând o altă cărare, o potecă abia zărită, un drumeag pe care să ies la lumină. Cincisprezece ani. Şi dintr-o dată parcă lucrurile din jur au descoperit o normalitate a gândurilor mele, a speranţelor, a năzuinţelor. Ştiam, şi ştiu în continuare că dacă mă aflu în media creativă a lucrurilor, întreg sistemul se va dezvolta cuprinzându-mă şi topindu-mă cu totul în firescul evoluţiei sale. Mă voi îndrepta atunci spre acea stare a anonimatului la care visez de atâta amar de vreme, dar pe care o încalc împins de justificări atât de umane, deci atât de subiective.

Spuneam că trudesc la acest proiect care a început să-şi găsească încetul cu încetul formele lui, mijloacele prin care poate crea structuri. Ori atunci când structurile încep să ia fiinţă nu mai este nevoie de individ, pentru că întregul începe să se găsească pe sine. Curiozitatea m-a împins să iscodesc interesul semenilor pentru o astfel de neobişnuită încercare şi am lansat un APEL CĂTRE PĂMÂNTEANUL LUCID. Rezultatele au fost cele la care mă aşteptam, şi anume că totul era privit din interiorul mentalităţilor dominante şi tratat ca atare; o scriere uşor exotică venită de la un tip cam rupt de realitate. (Mulţumesc pe această cale Domnului Ioan Popescu pentru că a găsit că Apelul poate fi folosit într-un proiect al Domniei Sale.) De la momentul acelei scrieri şi până astăzi proiectul a luat forme  sociale şi economice care-i permit să înceapă a urmări deja o strategie. E mult, oare?! Se putea mai mult?! Cred că atât este firescul acestor etape şi cel mai important este să lăsăm firescul să ne poarte spre viitor.

De când trudesc la acest proiect, pe măsură ce devin tot mai implicat în realitatea lui socială mă simt tot mai legat de Ilia Efimovici Repin, de lumea lui. Dar mai ales de tabloul său Edecarii. Mi-e tot mai limpede că totul în lumea de astăzi depinde de edecari, de oamenii pe care îi dispreţuim atât de mult încât nici măcar nu suntem în stare să-i vedem. Mă simt – cu mândrie! – făcând parte din lumea asta înhămată la o construcţie şi mânată să o târască înainte, spre un ţel, spre un obiectiv. În spatele hamurilor, la capătul odgoanelor, se află o lume, pe care noi, edecarii, nu o cunoaştem nicidecum. Auzim o anume larmă, vedem de departe siluete, auzim zgomote de voci şi zvon de muzică, clinchete. Totul ne arată că acolo este o realitate, o anume realitate care atârnă în întregime de responsabilitatea noastră. Dacă dăm drumul la odgon…

Să mă credeţi, vă rog, scriu toate aceste cu regret. Nu pentru ceea ce afirm, ci pentru faptul că scriu. Este un gest de o profundă inutilitate ce se va adăuga să completeze tabloul profundei inerţii. Textul acesta nu va fi citit pentru afirmaţiile sale, pentru a încerca să mergem pe firul lor până la un înţeles. El va fi citit pentru a întări convingeri de nezdruncinat, ce nu pot fi smintite din sistemul nostru. Dacă nu contribuie la un atfel de proces, atunci…

Mă simt bine în lumea mea de edecari. O lumea departe de a fi perfectă, o lume ciudată, de multe ori grosolană, redusă, dar este lumea care ţine odgonul…

 

 

autor Ion Mânzatu

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Edecari

%d blogeri au apreciat asta: