Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Mâinile sus

Posted in Proză by Hopernicus on 30/01/2012

 

Gheo ăsta al nostru, căci despre el este vorba în matricola următoare, se gândi el ce se gândi, după care nu se mai gândi la nimic şi se culcă. După ce se culcă el ce se culcă şi dormi, se trezi. Şi se trezi el ce se trezi, apoi se culcă iarăşi la loc. Însă după ce se culcă el iar ce se culcă, se gândi prin vis că trebuie să se scoale. Aşa că se sculă el din nou ce se sculă, şi pe urmă îi trecu prin cap să scrie o poveste. Iată povestea lui Gheo, pe care chiar Gheo al nostru, cu mâna lui a scris-o, treaz fiind. Sau invers.

A fost odată ca niciodată…, îşi începu Gheo povestea. Dar după acest odată ca niciodată mâna lui Gheo ăsta al nostru, căci despre el este vorba, încremeni. El, Gheo, se foi, se scărpină cu mâna stângă la ceafă, dar nu-i mai trecu nimic prin cap. Iar se foi, se scărpină cu aceeaşi mână stângă, de data asta la tâmplă şi la mâna dreaptă, dar nu se întâmplă nimic. Lui Gheo nu-i mai trecea nimic prin cap şi basta! Cerneala mă-sii de cerneală, de proastă ce este ea, începu să se usuce pe peniţă, până se uscă de-a binelea, dar lui Gheo nu-i trecea nimic prin cap. Măi să fie!, zise Gheo, mai mult surprins decât furios, şi îşi umflă pieptul său lat ca Dâmboviţa primăvara. Măi să fie!, îşi zise Gheo ăsta al nostru, mai mult furios decât surprins, şi înmuie din nou peniţa în cerneală.

Atunci trecu o turturică. Prin capul lui Gheo trecu, nu pe dinafară. Noi n-avem de unde să ştim, că doar nu vedem turturicile care trec prin capul oamenilor, dar aşa trebuie să se fi întâmplat, deîndată ce Gheo continuă:

A fost odată un om care am fost eu. Şi continuă:

Şi omul ăsta care am fost eu se numea Gheorghe. Şi continuă:

Şi Gheorghe ăsta avea un obicei. Şi continuă:

Şi obiceiul ăsta al lui era să doarmă cu mâinile ridicate.

Şi se culcă să demonstreze cum doarme el şi cum a dormit toată viaţa cu mâinile ridicate. Dar, după un timp, îşi zise:

Stai mă Gheo, mă, că nu ţie trebuie să-ţi demonstrezi cum dormi tu cu mâinile ridicate, ce dracu’, ci lumii trebuie să-i arăţi lucrul ăsta nemaipomenit şi nemaiaşa şi pe dincolo!”

Şi Gheo se aşeză la masă să-şi continue scrisul. Dar scrisul ioc! Mâna dreaptă iar înţepenise, stânga începea să scarpine ba ceafa, ba fruntea, iar cerneala se usca de-a binelea pe fierul peniţei, ca sufletul soldatului plecat la oaste după iubita lăsată acasă, şi nu se ştie pe mâna cui.

“Mă Gheorghe, mă! Gheorghe! Ce e mă cu tine de nu poţi să scrii despre tine aşa cum ne-am vorbit? Despre viaţa asta a ta de a dormi cu mâinile pe sus? Ce e mă, Gheorghe, de nu vrei? Au nu poţi, cum ne-am înţeles, sau au nu vrei, cum ne-am înţeles? Ia stai tu colea şi-mi spune tu mie ce e cu tine!”

Şi Gheo se lăsă la îndemâna gândurilor lui care-l chinuiau ca dorurile fetei după drăguţul plecat la armată. Însă Gheo nu găsea nicio explicaţie. Mâna îi rămânea seacă, peniţa se usca, iar el se frământa pe scaun la îndemnul şi la focul mocnit al gândurilor lui. Dar când omul ajunge la cheremul gândurilor sale e vai de capul lui de om şi de anafura mamii lui! Aia e! Nu mai ştie ce să facă şi se învârte ca animalul care vrea să intre în cuşcă şi nu poate. Aşa se învârtea Gheo ăsta al nostru acum, numai că el se învârtea invers, adică fără să se mişte. Căci nu cu trupul se învârtea el, ci cu dorinţa chinuitoare de a face cunoscută bucăţica asta de viaţă a lui întregului univers, se învârtea amărâtul de el!

Dacă mor în clipa următoare şi universul nu ştie că eu am fost singurul om din istorie care a dormit cu mâinile ridicate?” îi trecu lui Gheo frisonul gândului rău pe şira spinării. “Nici Machidon n-a reuşit decât după moarte, da’ i-au pus ăia ai lui mâna la loc. Nici Englitera, nici calul Mariei Tereza nu au dormit vreodată cum am dormit eu toată viaţa!, îl fulgeră pe şira spinării frisonul gândului spurcat. Şi cu ce m-am ales din asta? La circ nu m-au primit pentru că mi-au zis că nu pot demonstra publicului că dorm şi că mă prefac, guvernul m-a luat de piept şi m-a aruncat pe scări strigându-mi că pe el nu-l interesează decât cei cu mâinile din buzunarele altora, iar cei din armată mi-au strigat să las dracului mâinile jos că ne vede inamicul şi o să creadă că vrem să ne predăm! Numai reprezentanţii bisericii, numiţi popular popi, au fost încântaţi şi au interpretat acest fapt extraordinar ca o implorare continuă a lui Dumnezeu, şi m-au rugat să fac în felul meu o intervenţie pe lângă cel Atotputernic să dea un ordin aci pe pământ, o hotărâre, o bulă, prin care să se dubleze, sau măcar să se tripleze cu cincizeci la sută, coliva adusă de femei la slujbele de pomenire şi la prăznuiri, pentru că a rămas nereeşalonată cu nivelul inflaţiei, cantitatea ei fiind îngheţată de ani de zile. Ăsta da, ar fi un motiv să-mi fie cunoscut acest, să-i zicem în modul cel mai modest cu putinţă , “har”! Încolo, care univers e aşa de interesat de calitatea asta a mea, mă porcule?”

Şi Gheo începu să se frece ba la ceafă, ba la frunte, cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă deodată. “Oricum, o parte din univers, mică e adevărat, infim de mică, ştie această taină. Mă refer la scaune, masă, sobă şi tot ce mai e prin camera asta în care dorm. Pe urmă toţi cei care m-au văzut dormind în viaţa mea, ce crezi, că n-au dus vorba mai departe? Au dus-o, sigur c-au dus-o! Omul e dat dracu’ în priviţa asta, Doamne iartă-mă! Şi pe urmă, conform teoriei că dacă faci pipi în mare va creşte salinitatea întregii mări, puţin acolo, infim de puţin, dar va creşte, tot aşa şi dacă ştie o parte mică din univers despre mine că dorm cu mâinile în sus, tot universul, prin contagiune, va şti că dorm cu mâinile în sus. Atunci de ce să mă mai obosesc să fac cunoscut ceva care până acum ar trebui să fie ştiut în toate galaxiile?”

Chiar mă Gheo, mă, de ce să te mai chinui să faci popular un lucru deja aflat de toată lumea ?” îi zise gândul lui Gheo, care se pusese de-a doua în capul lui Gheo şi făcea fasoane.

Şi Gheo îşi părăsi masa, hârtia şi tocul şi se aşeză în pat să se culce. Cu mâinile în sus se aşeză el să se culce.

Exact cu mâinile în sus.

 

autor Viorel Mirea

 

 


 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Mâinile sus

%d blogeri au apreciat asta: