Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Lady Writer

Posted in Proză by Hopernicus on 09/01/2012

S-a întâmplat cu ocazia lansării primei cărți de poezii a celui mai bun prieten al meu. Vremea era splendidă, iar holul Casei de Cultură era destul de populat. Câteva baxuri cu sucuri ieftine pe care le luasem fără adaos comercial de la magazinul altui prieten și nişte fursecuri făcute de maică-mea reprezentau toată oferta neliterară a serii. Pe la microfonul de-o vârstă cu mine se perindau tot felul de personalități ale orașului. Atunci a apărut ea pășind agale cu, vorba lui Pavel Stratan „ un metru și jumate numa’ di chișoari”. Era cu vreo zece ani mai tânără decât mine, o frumusețe trecută, celebră în cercurile oamenilor cu dare de mână. Ne cunoșteam.
– Ce faci, Nelu?
Am vrut să-i spun c-aștept metroul, dar m-am abținut și i-am zis:
– Pe-aici, cu Mircea.
– Da, păi, acu’ e și el „ poiet ”, zise “minunea” blondă de lângă mine.
– Dar până acum ce-a fost, am întrebat-o zâmbind.
– Ei, a scris numa’ la ziar, dar n-a avut carte, m-a lămurit prea-înțeleapta doamnă.
A stat liniștită câteva secunde, după care s-a-ncruntat și-a zis cu năduf:
– Nu-i greu să scrii. Și eu scriu “poieme”.
Eram uimit, credeam că glumește, dar nu glumea. Am întrebat-o:
– Și despre ce scrii, tu, Lola?
– Despre dragoste și flori și fluturi și psihologie. Știi, câteodată mă și gândesc.
– La ce te gândești, Lola?
S-a încruntat și-a dus mâna la bărbie și-a zis:
– Nu știu la ce, dar tare mă gândesc.
M-am uitat mai atent la ea, era încă foarte frumoasă și mi-au ieșit cuvintele fără să vreau:
– Lola, vrei să vii la mine după ce se termină aici? Bem un ceai de fructe de pădure și mai vorbim de… poezie.
S-a gândit puțin și-a spus:
– Vin, că n-am altceva de făcut.
Spre sfârșitul serii, pe când o așteptam aproape de ieșire, a apărut un grup de tineri gălăgioși. Unul dintre ei m-a întrebat ce-i acolo și i-am spus. Când a auzit s-a-ntors către ceilalți și le-a zis:
– Jesus! Brrrr, aici e poezie! Hai, s-o ștergem!
Când să plece, o fată din grup o văzu pe Lola și începu cu istericalele:
– Aaaaa! Fato, ce bine-mi pare că te văd! Pup, pup!
Ce cauți aici? Hai, să mergem la bar!
– Stai că vin!
S-a-ntors către mine și mi-a zis că trebuie să plece.
Cred că am făcut o mutră de tâmpit și i-am spus:
– Păi, ziceai…
În timp ce se îndepărta, îi spuse celeilalte:
– I-auzi la dobitocul ăla, poezie și ceai de fructe.
Undeva ascunși în noapte cei de la Dire Straits râdeau de mine.
Lady Writer… tocmai mă lăsase cu buza umflată.

 

 

autor   Ioan Gelu Crisan

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Lady Writer

%d blogeri au apreciat asta: