Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Înțelegere

Posted in Proză by Hopernicus on 09/01/2012

Când a întâlnit prima femeie adevărată, Pantelimon s-a însurat.
De unde a știut că este adevărată?
Păi cum să nu fie? Au trecut și alții prin biografia ei iar ultimul, de la care a luat-o striga după ea că e curvă, de unde denotă că-i părea rău nerodului.
Paulina s-a măritat că l-a întâlnit pe Pantelimon, un vlăjgan deșirat care nu prea știa mânui o femeie, poate de aceea se grăbea la însurătoare, vroia să afle…iar Paulina l-a învățat… ba a venit și el cu niște idei pe care nu le-au avut cei dinaintea lui.
Bărbații din viața Paulinei au fost niște lucrători cu ziua în livada cu mere, mâncau pe apucate uitând de mărul început de dragul cocoțatului.
Lui Pantelimon nu-i păsa că însurându-se, ar putea fi înșelat, cum i-a zic Mitică, maistrul lui de la atelierul de tâmplărie:
„-Pantelimone, ceea ce scrie la carte despre facerea lumii, nu e drept, Dumnezeu, după ce l-a făcut pe bărbat și a simțit atâta liniște, s-a gândit că bărbatului îi trebuie un însoțitor, ceva care să-l motiveze. A luat coastă din trupul lui Adam și, moleșit de nemișcarea cuvântului, a adormit la umbra unui măr unde Adam aștepta anesteziat. Un cățel de primprejurul Edenului, împins de felul lui de a fi, a înșfăcat coasta și…pe-aici ți-e drumul.
Însărcinat cu prinderea și recuperarea faptei, dar și cu nepedepsirea cățelului, a fost Sfântul Petre, înțeleptul care știa să-l asculte pe Dumnezeu.
Alergarea o fi fost lungă și pustie, s-o fi întors un pustiu de nisipuri prin clepsidra luminii, a armoniei și a bunăstării iar Sfântul Petre a reușit să pună mâna doar pe coada cățelului…Nevrând să dezamăgească, Petre s-a întors la Dumnezeu cu ce a recuperat.
Dumnezeu trezit din somn și luminat de visare, a creeat-o pe Eva, frumusețea care a știut să scoată la vedere tumultul, neliniștea, sensul, scopul, zădărnicia și să înalțe spre stelele altor ceruri gustul vieții…
Despre materialul folosit, se zice, Dumnezeu nu a aflat nici astăzi nimic, altfel nu-l pedepsea pe Adam pentru neștiința sa.
Până la Eva, Adam nu știa să Vadă, după ce a zărit-o, nu a mai vrut să privească decât prin scânteierea ochilor ei…eu am avut patru neveste, Pantelimone, pe toate le-am iubit; le iubesc și pe cele pe care nu le cunosc încă, și pe cele pe care nu le voi cunoaște vreodată… toate patru m-au iubit, m-au mințit din dragoste pentru că m-au înșelat și m-au părăsit pentru că eu nu am știut să fiu neștiutor, ca Dumnezeu atunci…”
…Însurat, Pantelimon nu avea de ce să o ducă prost: când ieșea din casă sau când pleca de la serviciu spre casă, își trăgea sârguincios șapca peste urechi și adânc peste ochi și…trai, nenicule; când nu purta șapcă, făscea același lucru cu gândurile care îi asigurau o viață molcomă și liniștită…
Paulina nu îl înșela, i se întâmpla doar din când în când ce li se întâmplă femeilor când întâlnesc câte un bărbat care le place…

 

autor Vasile Ionac

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Înțelegere

%d blogeri au apreciat asta: