Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Seară în doi

Posted in Proză by Hopernicus on 07/01/2012

El nu era bătrân…era oarecum de demult și avea un fel de a păși de parcă ducea timpul în spate. O cârcă de ani aplecaseră cerul peste el iar acum toamna îl ploua adânc printre gânduri.
Locuia singur la marginea vremii…au locuit cu el câteva femei, cele mai multe l-au părăsit, vreo două s-au prăpădit de tinere de treburi femeiești, iar trei, pe astea le ținea minte, nu le-a mai găsit pe acasă când s-a întors de pe șantierele patriei.
Copiii, că au fost și ăștia, fătați de muierile lui nu au prea crescut pe acasă, luați precum leegăturile de nuiele s-au dus să umple zarea cu mamele lor.
Acum sta singur încercând să șteargă sticla lămpii amintirilor dar nu mai era gaz prea mult și nici feștilă nu mai prea era pentru lampă…
Femeile care-i mai viețuiau prin apropiere erau demult văduve, erau dintre acelea care nu și-au făcut de lucru cu el, care de teama bărbaților, care din expresie de gust.
Sonia, profesoara de logică mai venea acum pe la el și-i lumina serile cu fel de fel de baliverne…ce logică o fi avut asta la viața ei dacă atunci când era tânără îl ocolea ca pe un ciumat?
-Ce să fac cu tine acuma, femeie? Acuma vii și tu? când toate apele îmi vălureau către tine nu-ți trebuiam…
-Asta-i viața, Hristule, tu crezi că nu vroiam eu? Răposatul mă păzea prin toți vecinii, lucra la contractări, dacă te-aș fi salutat măcar, m-ar fi bătut cu funia udă, fie-i țărâna ușoară…nu am știut cât de bine-i fără el, încă l-am plâns când a murit.
Hristul tăcea lung, cam așa răspundea el la întrebărilor existențiale, n-a intrat niciodată în polemică, căuta doar să înțeleagă.
-N-am avut eu norocul, Hristule să dau peste unul ca și tine, tu pe toate le-ai lăsat de capul lor, pleca una, aduceai alta. Tu poate nu știi, când erai polecat s-au și încăierat de câteva ori pe aici muierile…tu nu ai de unde ști, nu întrebai pe nimeni nimic, luai ce găseai iar când nu mai găseai, aduceai alta.
…Cobora înserarea peste dealul care-i mărginea zarea dinspre apus a Hristului
-…e târziu femeie, acum du-te acasă, pune-ți cizmele-n fereastră, cică s-ar putea să vină un alt Moș pe la tine, unul Nicolae, eu am cam obosit iar tu m-ai lăsat să mă irosesc fără tine.
-Ce Moș să mai vină? La mine a fost unul după care a venit vremea paianjenilor…la tine nu vine Moșul?
-Cum să vină? Eu mă port în papuci de casă iar el, Moșul acela nu cunoaște asemenea ustensile…
Întoarsă acasă, Sonia a găsit în încălțările din hol o floare și un pachețel legat cu fundă roz…era un obiect dinaceela pe care le folosesc unele femei în intimitate când au bărbații prăpădiți sau plecați înspre alte interese.

 

autor Vasile Ionac

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Seară în doi

%d blogeri au apreciat asta: