Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Sară pe un deal

Posted in Proză by Hopernicus on 07/01/2012

– Va să zică te doare capul? întrebă El ca şi cînd s-ar fi uitat pe pereţi deşi, după cum încă din titlu se poate observa, nu era niciun părete pă nicăieri.

Stăteau, din contră, amundoi, la fel de îmbrăcaţi ca-n prima lor zi de naştere, sub ditamai pomu’ ăla cu alură de castan modificat genetic şi, după cum iarăşi se poate observa, îşi vorbeau. Deocamdată.

– Şi da şi nu, i se răspunse pe un ton asemănător cazului în care ai verifica starea unor condensatori pe o placă de bază a unui computer vechi de aproape un deceniu.

– Adică?

– Adică, hm, eram sigură că asta o să mă întrebi, dupe bunul tău obicei de altfel.

– Da’ eu nu am bunul obicei de a întreba pe cineva dacă-l doare capul. Aşa de puţin mă ştii?

– Te ştiu eu iubi mai bine decît te ştii tu însuţi. Şi nu de alta dar se poate citi în tine ca-ntr-o carte deschisă.

Interpelatul rămase cîteva secunde ca îngheţat. Sau ca o îngheţată pe băţ. Una banală, stupid de banală dacă e să mă întrebe careva pe mine dar, cum asta n-o să se petreacă prea curînd, propun să avansăm. Deci interpelatul rămase niţeluş ţeapăn căci cu siguranţă nu se aşteptase la o asemenea replică din partea Ei, apoi dădu semne că s-ar cam repezi să trîntească la rîndu-i ceva vorbe usturătoare dumneaei numai că, din raţiuni rămase pînă în ziua de azi necunoscute, tăcu chitic. De fapt, ca s-o spunem p-aia oficială, nu se sinchisi sub nicio formă. Neoficial, adică între noi fie vorba, l-ar cam fi încercat un vînt… adică mamă-măiculiţăăă ce-ar mai fi tras el vîntu’ cealaaa… unu’ intens dar scurt sau unu’ scurt şi intes, sonor şi, desigur, puturos făleeei zahăr plus caune muced plus salată biof şi sarmale gătite pă şestache iar ca bonus ciuperci cu pui şi-o salată verde cu ridichi, ciapă, ouă asezonate cu Delikat etîcî… dar, na, deocamdată nu putu să se producă căci nu avea prilejul. Uite, mai încolo poate să se producă, mai cînd s-o abate pe lîngă ei cireada de oi a lu’ badea Sîngeorzan. La cît duhnesc alea, micu’ lui vînt o să treacă neobservat. Sau o să fie ca un parfum, ce să mai… Bun aşa?

– Nu pricep, te-a enervat replica mea cu „bunul obicei”? reluă El cu jumătate din glasul pe care-l avusese altădată.

– Nu m-a enervat nimeni şi nimic, stai liniştit, iubire! i-o întoarse Ea cu vocea unei piţipoance declarîndu-i galeş unui tatae cu farmece dospite dar cu portofel full că ea nu-i o fiinţă materialistă s-o pici cu ceară. Spune-mi, ce interes aş avea ca să mă enervez pe spusele tale? Ce mi-ar ieşi la faza asta în afară de nimic?

– Mda, ştiu, te-ai mai coborît tu la nivelul meu şi a ieşit un jaf, nu?
E rîndul Ei să cam înghită noduri.

– Hai zi-i că nu-i aşa cum spun eu! Ia uite ce mutriţă jignită face! Acu’ ce te superi, aşa, ca măgaru’ pă sat? Nu ziceai tu că se poate citi în mine ca-ntr-o carte deschisă? Te superi pentru faptul că sînt previzibil?

Şi în timp ce dumneaei e pusă fin la punct dumnealui intră, tot fin de tot, într-o erecţie spontană.

– Pînă la urmă, iubi, ca să încheiem, nu te doare capul dar totuşi te doare. Nu? Că io aşa înţeleg.

– Mă rog, fiecare e liber să înţeleagă ce vrea în ziua de azi. Da’ ce zic io aicea ziua de azi! Cred că dintotdeauna animalul social din noi a înţeles mai mult de-o grămadă cînd a venit vorba de adevărata înţelegere. Chestiune legată, ca să zic, de amplitudinea la cuvinte, nu crezi?

El, pe interior, fierbe nu alta. Îi stă în vîrful degetelor ori să-i ardă Ei o ştangă-n meclă ori, mai bine, să lase totul baltă şi s-o uşcheze spre fast food-ul ăla din vale unde puicuţeli alea două cu facies de mărţişor unsuros şi ţîţe ascuţite îţi prepară nişte şaormi aşa de gustoase că-ţi cad biluţele direct în buzunar de bune ce-s. Şi şaormili şi puicuţili. În special puicuţiliii… mamă-măiculiţîîî…

Dar, în final, fiecare trebuiră să se ducă fiecare în treaba celuilalt nu de alta dar începea să fie sara-n asfiinţit şi astfel de noapte bogată cine pe ea n-ar fi dat viaţa lui toată?

 

autor mihu iancu

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Sară pe un deal

%d blogeri au apreciat asta: