Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Prispa cuvintelor

Posted in Proză by Hopernicus on 07/01/2012

Când avea timp să stea pe prispa Lunii, bătrânul tăcea câte puțin în vorbă cu Dumnezeu. Printre nedumeririle lui era și aceea a apropierii peste depărtare…
Nu știa dacă stelele erau mai aproape de Dumnezeu decât gândurile lui sau dacă apa îi spune ceva cu trecerea ei. Despre izvoare știa sigur că vin din adâncuri, se urcă spre cer, dar fiindcă demult s-a hotărât să fie rodul și esența pământului, se întorc ploaie ca să ne spele sufletul de lacrimi.
Anotimpurile, în rotirea lor nepăsătoare ne aduc aminte în fiecare primăvară că suntem nemuritori, în fiecare vară că dogorim de iubire, în fiecare toamnă că ne desfrunzim și în fiecare iarnă să nu așteptăm moartea pentru că ea, oricum a fost un semn suprem al nașterii.
Bătrânul nu era bătrân pentru că ducea timpul pe umeri, era încovoiat de toate neînțelesurile care vor sfârși sub semnul întrebării.
Femeile din viața lui au trecut precum răsăriturile care mereu au adus umbra dealului în ograda nedestăinuită a dorinței, apoi s-au dus înspre ele cum și el s-a înstrăinat nemaichemându-le.
Pe buzele lui, în amintirea sărutului au rămas câteva cuvinte pe care nu știe dacă este înțelept să le mai rostească.
Fiecare semn trebuincios lăsat pe fața pământului, este o identitate prin care amintirile se vor revendica o vreme.
Dacă el, posesorul unei umbre pe pământ, când are vreme se gândește la Dumnezeu, acesta oare ce face când se odihnește? Privește zborul îngerilor cum vede el odihna porumbeilor pe turnul bisericii?
În puține locuri a fost el o singură dată, unde i-a plăcut, a revenit dar niciodată nu a găsit aceleași simțăminte. Orice repetare te împuținează la fel cum fiecare an nou te apropie de moarte.
Cimitirele sunt bornele existenței noastre, fiecare gând plecat a stins în el păcatul nesăbuinței și chemările dorului.
Bătrânul există în fiecare dintre noi, trebuie doar să găsim timp să stăm de vorbă cu el; înțelepciunea este singura punte care poate duce spre Dumnezeu…
Dumnezeu nu rătăcește niciodată, este în fiecare dintre noi și se află în spatele liniștii și în taina cuvintelor.

 

autor  Vasile Ionac

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Prispa cuvintelor

%d blogeri au apreciat asta: