Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Stoic

Posted in Proză by Hopernicus on 07/01/2012

Intro

Stoic, strigat astfel de 360 ori x 2 pe an, ba în vremurile bune de 360 x 3, era stoic. Şi cam acum 24 de ani îşi căpătase numele, pentru care, neavând cei şapte ani de acasă, nu a spus bogdaproste. Sigur că-şi mâzgălea planurile irealizabile pe colţuri roase şi niciodată nu ducea ceva la bun sfârşit. Stoic nici nu ştia să iubească, prietenia era un simplu concept. O adolescentă ratată, care dă pe gât sticla de brandy înainte să-şi aşterne ideile, sigur că nu prezintă credibilitate, iar pentru unii Stoic e un nimeni, cum era şi Mişa de altfel. Câţiva poate că se întreabă: bă da’ unde-i legătura? Ei bine, Mişa şi Stoic se cunoscuseră-ntr-o iarnă, timp în care savurau aburii cafelei şi-şi rosteau incantaţiile.

C1. info *Doar stând la un pahar de vorbe, realizai că natura şi-a bătut joc, că providenţa cu care nu a avut vreodată tangenţe, îl lua la mişto.

Jucându-se de-a fericirea, mestecând antebrațul Zarei cu pauze lungi îi amintea de iernile-n Boțești-ierni ce păreau fără sfîrșit, în care feți frumoși, ilene cosînzene, împărați roși, țineau de urât- cu dovleci pe plită și țuică fiartă,  apoi clasicul răcnet cât îi țineau plămînii –de pe ulița c-un nuc și-un dud– celebrul: ne dați sau nu ne dați.

Îl aștepta să-nghită iar,  Stoic o  mîngâia pe creștet și continua amintirile din copilăria altcuiva

C2.

Pe Zara o ştia din cărţile lui Mişa.

Când venise vremea împerecherii şi Stoic nu îşi mai încăpea-n piele de focul ce-l năpustise şi treptat îl transforma în cenuşă, stând prea aproape de vatră, mă privea aşa cum nimeni nu o mai făcuse vreodată, adânc, până la naştere, încât nu puteam să nu-i istorisesc peripeţiile Zarei.

Pentru Stoic, Zara era ca Nastasia pentru Idiotul lui Dostoievski. Se şi întâlneau din joi în paşti pe filele alea gălbejite de timp, şi-atunci tot ce era mai frumos în mine se ducea naibii,  mi-l aminteam pe Mişa, un mort cu ochii frumoşi în care vedeam numai ce voiam eu.

C3.

Mişa, după cum ştim, numai cerneală, continua să-nfigă cuţitul şi mai tare, să-mi nenorocească rinichii, să-mi fure rotula, femurul, să mă nimicească cu toată iubirea de care nici nu se credea în stare.

Stoic  într-o perioadă scurtă, cum voia să-şi petreacă timpul cu Zara, mă neglija.

Cum spuneam, era iarnă şi Mişa-mi făcea o vizită cum numai el ştia să o facă, moment în care a dat peste Stoic.

S-au bătut pe umăr cât să se scuture de praf şi-au dispărut devorând neantul

 

C4.

Rămasă cu Voltaire şi Nietzsche răspund oricui întreabă parafrazând mai marii

şi-mi uit capul pe masă până ce luna se dizolvă în sine, în sinele ei, al meu,

al oricui mai priveşte şi se prezintă: adevărat insomniac, madam.

 

C5.info* date despre stoicism

logică

fizică

etică

toate astea mă provoacă să-njur

aristotel

platon

socrate

mai iau un gât de rachiu ieftin de astă dată

şi-i trimit la origini

Zenon din Citium aka Kition

adorm cu haz mai veselă ca-n alte seri şi am coşmaruri

aşa e când ţi-e dor

C6.

Mişa, acum întors din purgatoriul lui Dante, blestemat în ultima parte să înceapă cu infernul alăturându-se lui Virgil drept o a doua călăuză, înaintează şi înaintează în poveste.

Stoic şi-a făcut leagăn din cârlionţii Zarei în mai pe undeva

îi gâdilau obrajii ce treptat cădeau pe scalp şi deveneau ceară

veşnic cu el aprins uneori în spatele urechii

şoptea toate gândurile ce nu demult îi era teamă

să le împărtăşescă

poate cine ştie, află ce-i iubirea

C7.

Urmărind în de aproape vieţile celor două personaje pe care le îndrăgesc,

personaje ce îmi ţin de urât în nopţi târzii, fiindcă mi-e frică de înturneric şi atunci m-apropii de pernă aşteptând poveşti, iar când rămân fără de ele încep să-mi pun condeiul pe coală şi mă anim de una singură, rânjind,băgându-i în sperieţi pe Succubus şi Incubus, aştept.

Mişa mă ia de mână şi-mi zice: să fugim în lume

să ne iubim ca tristan şi isolda ori romeo şi julieta

să fim un cuplu d’ăsta bun de inspiraţie pentru scriitori ce vor să debuteze-n forţă

zâmbesc şi-i îi zic că vreau o pisică că mi-e destinat să mor singură nu ştiu să mă las iubită

nu mă satisface o persoană ce-i uşor de cucerit ce îmi aduce flori de fiecare dată

tace preţ de-o secundă eu pun preţul pe mine peste 20 de tăieturi simterice pe coapsa stângă la noapte

când m-oi înjura şi voi începe procesul de autoditrugere ba chiar în forţă

rostesc nişte rugi mormăite mie ca pentru mine

şi-ncep să ronţăi din mâna dreaptă nu va mai rămâne nimic

nu-mi voi boteza copilul claudiu că dacă rămâne şchiop pe mine mă blesteamă

asta mi-ar mai lipsi

să mă blesteme copilul meu

C8.

– ah, deci vezi un viitor în doi?

şopteşte Mişa

– aici e de mine

– ?

n-am negociat şederea mea, nici nu şi-a dat seama

m-am jucat de-a invizibilitatea ani întregi

tom waits pe fundal noi doi într-un univers paralel uşi deschise închise trîntite scoase din balamale

– ce-i iubirea?

– un concept

– cred eu că noi iubim ideea de iubire

– mă iubeşti?

– te nimic, dacă te-aş iubi nu ai fii în stare să mă suporţi, iubesc mult şi repede şi zic că nu ştiu ce-i iubirea fiindcă se consumă

– paradox

– niciodată nu recunosc

C9.

Cel mai indicat ar fi Stoic să răspundă la ce-i iubirea, ce-i prietenia.

Gramatică,retorică, dialectică.

Tablă inimioară Kant în mijloc scris cu roz bobon, hohote de râs.

Doi sceptici în primele rânduri. Zara şi Stoic. Mai la dreapta Descartes suflă nasu-ntr-o batistă uzată.

Halal concert, de parcă ai otită, Vivaldi vs Chopin. Şi nu poţi spune nimic, fiindcă nimeni nu te aude. Observi în linişte, rozi unghii şi scrii urât, ca atunci când Mişa-ţi zâmbeşte.

C10.

Mai crede cineva că dacă ar urma happy end, nu ar exista continuitate?

Deşi d-aia îl plac pe Thomas Hardy, fiindcă te face să-i adori personajele şi apoi le şterge de pe faţa pământului, le anulează complet.

Chestia asta mai are părţi, fiindcă avem de primit răspunsuri de la Stoic. Şi cine ştie ce interesant o să fie Saşa-n timp, Saşa despre care încă nu am spus nimic.

Până la recitire, Mişa are de umblat braţ la braţ cu Tess of the d’Urbervilles .

Să ne auzim cu bine, de rău, de ce o să mai fie!

 

autor Bianca Dobrescu

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Stoic

%d blogeri au apreciat asta: