Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Analiza unui eşec

Posted in Arte by Hopernicus on 16/12/2011

Expoziţia Avangarda Evreiască în România. 
Analiza unui eşec 
Muzeul Israel, Ierusalim 
Dec 2011 
***

 

 

 

Muzeul Israel este cea mai prestigioasa instituţie culturală a Israelului. De la deschiderea sa în 1985 muzeul a colectat aproximativ o jumătate de milion de obiecte de artă datând din preistorie şi până în zilele noastre.  Muzeul se distinge prin colecţii remarcabile de arheologie, Iudaica, pictură, sculptură şi expune vestitele manuscrise de la Marea Moartă .
În  vara anului 2010 muzeul a reuşit finisarea unui lung program de transformare , extindere şi reînnoire . Într-un singur an de la deschiderea muzeului renovat, peste 1 milion de vizitatori au avut plăcerea să ia contact cu noile galerii, spaţiile publice , noile colecţii, donaţii, şi expoziţii itinerare.
Intrarea a fost complet regândită, un tunel subteran elegant luminat cu benzi multicolore conduce spre un vast lobby, care te conectează printr-un cardo cu celelalte aripi grupate după subiect: o vastă galerie dedicată arheologiei, o bibliotecă, galeria focus şi cea pentru expoziţii temporare, arta oceanică şi sud americană, pavilionul artelor frumoase, altul despre viaţa şi arta evreiască  iar la etajul superior găsim galeria de arta modernă,  fotografie, design, tipografie şi desene. Întregul complex este elegant finisat, bine luminat , funcţional şi îmbie la cercetare şi revelaţie estetică. La exterior Gradina Bily Rose, proiectată de Isamu Noguchi ( elevul marelui Brâncuşi) oferă sculpturi de Lipchitz, Henry Moore, Picasso, Calder, dar şi opere moderne recente, din atelierele Mark Dion, James Turell, Micha Ullman şi alţii. Am descoperit cu plăcere noi achiziţii ca de pildă Lanterna Magică expunând  filme,  fotografie şi proiecţii  video  sau expoziţii temporare:
„Sticlă antică „- Colecţia Shlomo Mousaieff, cu piese rarisime din secolul 1CE ,” Nisipurile timpului” – instalaţii datorate  artistului  Micha Ullman , laureat al premiului Israel.
 Şi în final , căutăm expoziţia „Avangarda Evreiască în România”  (pentru care ne-am deplasat special), organizată de Muzeul de Istorie Evreiască – Amsterdam, curator : Radu Stern.
 În Israel,  la organizare şi sponsorizare au participat donatori din USA , Adina Kamien (curator), Rona Cernica (design) . Aflăm aceste lucruri dintr-un elegant prospect bilingv datorat Institutului Cultural Român din Tel Aviv design : Masha Pozina cu textul lui Radu Stern. Dar unde este  expoziţia atât de mult aşteptată? Este plasată la etajul superior ni se spune , e necesar să urcăm scări după indicaţia unor foi A4 lipite pe pereţi. La intrare spre spaţiul destinat expoziţiei suntem nevoiţi să sărim peste lăzi cu scule şi butaforii , în camera vecină se instalează NOA un nou exponat despre coregrafie şi notaţia coreografică propusă de Noa Eshkol.  Dar uităm de aceste neajunsuri minore, ca să pătrundem în sala centrală, din păcate fără pic de public la ora dimineţii. Un supraveghetor vigilent mă atenţionează să nu cumva să fotografiez, deşi cerusem anticipat aprobarea muzeului. Nu-i nimic, îmi zic,  se poate renunţa la fotografie şi mă las captivat de pictura lui Victor Brauner care acoperă cam 60% din exponate, multe datorate muzeului din Tulcea – România. Un portret excelent având subiect pe Andre Breton este împrumutat de la Muzeul de artă modernă al Parisului. Despre Brauner citim în prospect: ” În 1924 Victor Brauner împreună cu poetul Ilarie Voronca publică magazinul 75HP, cel mai înaintat experiment de avangardă publicat în România.” Mai târziu, în publicaţia UNU scoasă de Saşa Până  Brauner apare cu desene , va fi un contribuitor frecvent până în 1930 când se mută la Paris. Este anul în care un alt foarte tânăr artist evreul Jules Perahim apare şi el în UNU.
În expoziţie găsim un excelent portret al lui Voronca , în schimb atârnate într-o nişă vedem o ciudată combinaţie compusă din două tablouri spate în spate, unul – portretul unei femei bătrâne, iar celălalt reprezintă trei personaje rotite cu 90 de grade  într-o nefirească neverticalitate. Apoi lumina. Organizatorii nu au folosit o lumină uniformă de nivel suficient care să ofere confort vizual .
Tablourile sunt individual luminate cu spoturi nu tocmai egale,  contrastele intre petele de lumină şi umbra sunt obositoare ochiului. Patru mici desene de Paul Păun aşezate pe două rânduri
mă obligă să mă aplec , explicaţiile sunt şi mai jos plasate, la nivelul ochilor de copil. Paul Păun, a fost mezinul  unui cuplu de evrei moldoveni  Helena şi Rudolf Herscovici . A ales pseudonimul Paul Păun încă din liceu.   A devenit membru al grupului avangardist Alge, şi a început să publice în revista cu acelaşi nume. La începutul anului 1940, el a co-fondat grupul suprarealist Bucureştean. În paralel cu activitatea de avangardă, Păun a terminat studiile sale de medicină şi chirurgie.   În timpul celui al doilea război mondial, Păun a fost obligat să lucreze în lagăre de muncă forţată pentru prizonierii de război ruşi.  În iarna anului 1945 Păun a apărut cu o expoziţie personală de desene suprarealiste figurative, executate în cerneală, urmată de o expoziţie de grup în 1946. Participă la o  nereuşita  încercare de plecare ilegală din România, în 1948.   A primit în cele din urmă un permis de emigrare în 1961. Stabilindu-se în Haifa, a reluat practica sa medicală şi activitatea sa ca artist. Păun a rămas activ până în 1990, producând desene în cerneală de mari dimensiuni şi desene în creion. Cunoscut în principal ca poet, Paul Păun a fost şi un desenator fascinant. Deşi a fost în întregime autodidact, a stăpânit tehnica de desen într-un mod surprinzător, linia lui are precizia unui profesionist. Desenele lui sunt fie suprarealiste, cu spaţii bântuite  de chipuri fragmentate şi organisme bizare, sau total abstracte. Din păcate este practic absent în actuala expoziţie.
O altă sală este dedicată pictorului M H Maxy despre care aflăm că era declarat în certificatul de naştere ca fiind fiul unui tâmplar israelit.  După liceu, Maxy a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În 1922, el a devenit   elevul lui Arthur Segal la Berlin, acolo a descoperit avangarda în toată diversitatea sa. Tot acolo a fost expus Constructivismului şi s-a alăturat grupului de expresionişti Novembergruppe. În 1923 Maxy s-a întors în România. În paralel cu activitatea la revista Contimporanul,  a chemat la o nouă mişcare, publicând în anul 1925 revista avangardistă Integral , care urmărea să concentreze esenţa tuturor noilor direcţii în lumea artei. După 1941, legile rasiale au împiedicat pe Maxy să mai expună. A devenit instructor la Şcoala Evreiască de Artă , predând elevilor evrei care au fost expulzaţi de la academiile de artă oficiale.
Tablourile Lui Maxy provin de la muzeul Naţional Bucureşti şi din colecţii particulare.
Un alt pictor avangardist important este Marcel Ianco.
Marcel Ianco este privit ca unul dintre cei mai de seamă artişti români ai avangardei.  S-a ocupat cu arhitectură, desen, pictură. A fost, de asemenea editor  la revista de avangardă Contimporanul.  După liceu, în 1915, a părăsit România pentru a studia în Zurich. Fiind unul dintre cei mai vechi dadaişti a participat la numeroase expoziţii şi montări de spectacole din 1916 încoace. La întoarcerea sa la Bucureşti în 1921,  a devenit o figură importantă în dezvoltarea avangardei în România. Ianco a rămas afiliat cu Contimporanul până în 1920. De asemenea,  a lucrat ca arhitect, proiectând clădiri moderniste în Bucureşti. În 1930, viaţa a devenit dificilă pentru evreii din România.  În această perioadă  Ianco vizitează pentru prima dată Palestina. În mai 1939 Ianco a avut ultima sa expoziţie în România. Pe când fratele său vitreg a fost torturat   în timpul pogromului din ianuarie 1941 în Bucureşti, Ianco a emigrat în Palestina cu familia sa.  În 1983, un an înainte de moartea sa, se deschide la Ein Hod  Muzeul  Janco – Dada . Găsim în expoziţie câteva tablouri remarcabile , „Bal la Zurich”, 1917  şi un autoportret excelent datat 1932.
***
5 artişti evrei , 90 de opere în total , ( nu am pomenit de Arthur Segal) acoperind 28 de ani de artă avangardistă reprezintă un efort  deosebit , benefic amatorilor de artă şi cultură . Din păcate , în vederea mea , expoziţia aşa cum este prezentată la muzeul Israel suferă de hibe, este insuficient semnalată , iluminatul lasă de dorit ,  iar lipsa publicului mai mult decât dureroasă.
Text si foto: Adrian Grauenfels
cu multumiri doamnei Dena Scher Bartra-Foreign Press Officer-Israel Museum
Anunțuri
Tagged with:

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. stefanescu adrian said, on 17/12/2011 at 5:16

    Mi-ar place sa am la-ndemana vreo adresa de e-mail unde sa va pot trimite niste fotografii care va pot interesa, dar nu stiu cum vom face. Cu respect, Adi-Emil.


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: