Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Voiaj, Voiaj

Posted in Arte by Hopernicus on 08/12/2011

Memoria unui voiaj

 

Când eram copil

Am ştiut să împăturesc bărci

din foi de hârtie

le luam în curte

să plutim amândouă în cada de tablă

lansându-le absorbeau apă

 şi imediat se scufundau

şi eu cu ele

 

Cercetam barca în clătinarea sa

cu minuţiozitate şi mirare

vroiam să înţeleg

oare de ce dispar bărcile în cadă

ce secret nu ştiam atunci?

 

Gânduri despre călătoria cu barca au generat acest periplu poetic, vizual.

Memoria unor dureri, căutările, călătoriile care le facem printre oameni, cu oameni, cu arta lor…

Tirtza Yalon Kolton, curator

Adrian Grauenfels, text şi fotografie

Nov 2011

 

 

Barca barca, purtând nenumărate multe perechi de pantofi

cărând, ducând multe şi mai multe

vise cu trei colţuri

ce se privesc faţă în faţă

clătinate de adâncimi

curgând, fluide în nevăzut

om în barcă, barca în apă

apă în nesfârşire

nesfârşitul aici, deasupra şi dedesubt

plăcerea mea e şi durerea mea

născută pe loc

în acest moment

pierdut şi eu, în acest moment

e apa care se scurge?

purtând barcă şi pe mine?

sau dispar eu, plutesc eu?

 AG ( Castelul lui Yanle)

 

 

 

 

Matagonia

 

Ce viaţa grotescă

câţi clowni aici într-o barcă

navigăm în cercuri

cercuri de piatră

cercuri de lut

de transpiraţie şi de salivă

suntem nebuni?

suntem altfel decât voi?

cine suntem? unde ne ducem?

David Morris , Corabia nebunilor, lut ars

 

 

***

Ah melancolia nopţii

Încet trag la rame

auzi ţipătul pescăruşilor flămânzi?

Luna se reflectă în apă, ca o fantomă albă şi vie

Mă cheamă, mă ademeneşte

Am învăţat să fiu singur, când mă las pe spate văd infinitul, în jos abisuri nesfârşite.

Undeva se termină ele apele. Dar unde este cerul, sudul, polul, orizontul ?

 Pe cine să întreb? şi în ce limbă?

Ronen Siman-tov , Barca facută din crengi, ulei pe carton

 

 

 

 

 Barca

  Jonathan Ofek, Barca , bronz şi lemn

 

Iată un sarcofag care poartă un mort în noua sa viaţă. Un peşte mort sau un om mort? Poate o idee care piere între valuri. Este împins sau este tras? Geometria implică un punct de plecare, o direcţie, forţe care să ne ducă mintea de aici spre dincolo. Navigăm şovăielnic, între precarul întâmplărilor şi îndârjeala cu care ele se repetă. Şi când navigăm în barcă nu este el destinul cel care ne conduce? Nimic nu este reversibil, omul în barca se schimbă , este un om într-o oarecare barcă, oceanul conţine un om într-o barcă , care poate fi sarcofag, mormânt sau salvare. După cum se rugau fenicienii, destinul este vâsla, vântul este speranţa, cerul peste noi pretutindeni.

 

 

 

Mimuzia 

 

Mimuzia – memoria muzei.

O barcă se odihneşte sub un pom. Măreţ, singuratic, în naturala să splendoare, pomul împrăştie o umbră detaşată de real. Ce experienţă estetică, seductivă.. E un act de imaginaţie care ne provoacă, care cere participare şi zâmbet. Cum a ajuns barca sub pom? Terenul e ferm,  lichid nu vedem în jur , dar peisajul ne este familiar, posibil, chiar şi  apetisant memoriei. Uite cum barca pluteşte între cer şi munte,  între crengi şi raze de lumină, e aici, ca o inocentă  tentaţie.. sau poate o secretă pregătire de evadare?

 Noa Melamed – Mimuzia , fotografie , hârtie pliată, cerneala

 

 

 

Fata Morgana, corăbii ruinate

Stau deoparte şi văd

oameni care trec peste mine

Eu mă mişc

Eu nu mă mişc

 

Umbra mea

trece cu lentoare

se duce cu trecătorii

Aşteptaţi-mă vă rog

Vă urmez

dar nu ştiu încotro

Îmi aprind încă o ţigară

Mă joc cu fumul

Admir norul care dispare

Iacă a trecut un minut

acele ceasului

alearga ele după minutele trecute..

  Leonid Gosin – Fata morgana, tuş pe hârtie, instalaţie

 

***

 

Ah mâinile , calde ocrotitoare.. ce vulnerabilă e corabia în liniştea de după furtună. Sunt salvată zice bărcuţa, făcând cercuri cercuri în căuşul palmelor Şi ele..mâinile . Ele vor să mă arunce înapoi sau să mă salveze, oricum e bine pe uscat nu-s valuri şi mă pot odihni în soare. Dar dacă cineva pierdut în mare are nevoie de mine de spaţiul acesta îngust , scorojit , mâncat de crustacee…omul acela cere sprijin, casa , teritoriu, protecţie. Hai  trimite-mă înapoi peste ape , acolo e locul şi menirea mea..

Shulamit Etsion , instalaţie personală – Porţelan , piele

Corabia Nebunilor

Suntem leproşi

simandicoşi

condamnaţi la exod

la un nesfârşit prohod

8 nebuni

ca opt păuni

îndrăgostiţi

absoluţi în plutire

minunaţi la privire

vâslim şi cântam

ne mirăm, calculăm

cât mai e până la soare

câtă Lună răsare în zare

vorbim filosofii, suntem stilaţi

apoi dormim ..îmbrăţişaţi

 

 David Moris , Boat of Fools, pământ ars

 

 

 

  Privire

 

 Svetlana Faerman,  Privire, Lut , desen cu pigmenţi

 

Ultima Barca

e blocată legată

mă rog cerului

despic clipa, mă uit în adâncuri

abisuri curioase , trecuturi dubioase,

corpul meu conţinut de un alt corp

e mama mea oare? e marea care ne cheamă

pe mine

pe voi

suntem una..

Eva Avidar , Fără Titlu, litografie

 

O barcă fragilă

pluteşte spre necunoscut

cară pietre, vâslaşul gândeşte

Visând, împletind, mintea mea , sufletul tău

mâinile tale, căldura trupului tău, fruntea ta,

ochii tăi, vocea ta..

Uite ating vidul, Pietrele sufletului meu.

Inima mea e ruptă. Pietrele sunt ca păcatele mele, gem , dor, se sufocă .

Nu mai rezistă omul

Şi-a abandonat barca

Pur şi simplu dispare în ape incerte.

 

 

Voiajul a luat sfârşit


Barca zace la mal, uzată , zgâriată , iubită

legată legată…

Undeva se aude marea clipocind  pământului

Voiajul a luat sfârşit.

autor Adrian Grauenfels

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Voiaj, Voiaj

%d blogeri au apreciat asta: