Arhiva revistei literare Faleze de piatră

La marginea civilizaţiei (Schiţe din peninsula Balcanică) (9)

Posted in Română-Suedeză, Traduceri by Hopernicus on 03/12/2011

 

 

 

Carl Gustav Otto Kristian Wrangel (1839-1908)

Născut la Hamburg, CG Wrangel face şcoala de cadeţi la Karlberg. Devineofiţer, om de stat, jurnalist, corespondent la o serie de publicaţii centrale suedeze şi germane şi redactor al mai multor ziare importante. Persoană deosebit de energică, poliglot, extrem de cultivat şi, nu în ultimul rând, o autoritate în lumea hipologică a timpului său. Între anii 1884-1894 afost corespondent al ziarului Stockholms Dagblad în Balcani, prilej cu care scrie cartea Från civilizationens utkanter, skizzer från Balkanhalvön, unde relatează despre experienţele trăite în România, Bulgaria şi Serbia. Rândurile de mai jos reprezintă continuarea textului publicat în numerele trecute.

 

Din cuvântul înainte al autorului: Aşternute pe hârtie chiar în timpul călătoriei mele prin ţările din vecinătatea Turciei, aceste însemnări nu au altă ambiţie decât aceea de a reda cu fidelitate impresiile şi observaţiile unui turist occidental, ferite de orice fel de păreri preconcepute.

 

 

O şedinţă la Parlament.  Personalitatea lui Brătianu 

 

Cuvinte cheie: Bucureşti, Bismarck, România, Austro-Ungariei, Brătianu, Suedia

 

Till min stora ledsnad fick jag ej öfvervara denna gatustrid. Jag stod under tiden vid ingången till det egendomliga riksdagshuset och mönstrade Rumäniens stormän. Hvad jag här såg var intressant nog. Generaler med gulbleka, slappa och blaserade drag, deputerade åt hvilka man hemma i Sverige utan betänkande skulle hafva skänkt en tioöring, skäggiga, diplomater, hvilkas intetsägande fysionomier vittnade om att de europeiska kabinetten ännu icke anser Bukarest vara en högskola för statsmän. Till och med sjelfva metropoliten, den rumänska statskyrkans hufvudman, var en bedröflig uppenbarelse; en liten slö och till utseendet halffånig gubbe, hvilken, stödd på tvänne ungdomliga popkandidater och efterträdd af två sluskar i illa medfaren civil drägt, stapplade upp för den till samlingssalen ledande trappan.

Då är Bratianu en helt annan karl! Så, och icke annorlunda skulle Rumäniens Bismarck se ut. Visserligen är icke heller han någon jätte, men i hans af snöhvita lockar och helskägg af samma färg infattade, regelmässiga drag läses att han ser klart framför sig och ej vet af några hinder på den en gång beträdda vägen. Jag skulle ogerna vilja vara den mannens ovän. Man behöfver och endast blicka in i hans kalla, lugna ögon, man behöfver blott lägga märke till huru han sätter foten på marken och höjer handen då han talar, för a att förstå det blodiga, oförsonliga hat han väckt i oppositionens led. Får man så till på köpet höra hur han med genomgrängande röst uttalar de för en ministerpresident mindre vanliga orden: „Jag har tålt både bord och underslef för att vinna ett nyttigt mål, så betviflar man ej ett ögonblick att denne Bratianu är „någon”.

En annan intressant personlighet som utpekades för mig var en, kunglig adjutantuniform iklädd, öfverste, hvilken en längre tid roat sig med att ställa till det ena pronunciamento efter det andra och härunder vid ett tillfälle förklarat kung Carol var mogen för galgen. I stället för att hänga honom sjelf, gjorde man honom till kunglig adjutant, och sedan dess är han den beskedligaste karl i verlden. Receptet är icke nytt. Det har med fördel anvendts af mera än ett lands polismän gente emot samhällsvådliga banditer. Äfven f.d. österrikisk-ungerske ministerpresidenten Andrassy har varit dömd till galgen; men att konung Carol visat sig nog fördomsfri att bland sin närmaste omgifning upptaga den, som haft den välvilliga afsigten att bereda honom en hviloplats emellan himmel och jord, har ändock uppfyllt mig men aktningsfull öfverraskning.

 

Spre marele meu regret, n-am putut asista la această  luptă  de stradă [vezi episodul anterior]. La vremea respectivă mă aflam la intrarea în clădirea Parlamentului care reunea oamenii de faimă ai României. Ce-am văzut acolo a fost extrem de interesant. Generali palizi şi blazaţi, deputaţi cărora la noi în Suedia le-ai fi zvârlit fără  ezitare o monedă, popi cu bărbi impozante şi cu un amestec de viclenie şi cruzime în priviri, diplomaţi cu zorzoane aurite a căror fizionomie impasibilă mărturisea că, în cabinetele occidentale, de unde veneau, Bucureştiul  încă  nu era considerat o şcoală  înaltă pentru oamenii de stat. Până  şi persoana mitropolitului, capul bisericii româneşti, era o apariţie jalnică; un moşulică şugubăţ la înfăţisare care, sprijinindu-se de doi popi mai tinerei şi urmat de alţi doi amărâţi în haine ponosite se nevoia în susul scării ce ducea spre sala de şedinţe.

Brătianu însă e un om cu totul altfel! Aşa şi nu altfel trebuie să arate acest Bismarck al României. Evident că nici el nu e de statură uriaşă, dar în şuviţele părului său ca neaua şi în trăsăturile regulate ale feţei încadrate de o barbă bogată, la fel de albă, se poate lesne citi că omul are o viziune politică şi că ştie să treacă peste piedicile ce i se ivesc în cale. Un astfel de om nu mi-aş dori să-l am drept duşman. Nu e nevoie decât să-i observi privirea rece şi calmă, mersul hotărît şi braţul ridicat atunci când vorbeşte la tribuna Parlamentului pentru a înţelege ura neîmpăcată pe care a trezit-o în rândurile opoziţiei. Dacă îl mai şi auzi rostind cu voce tunătoare de la tribună cuvintele – mai puţin obişnuite pentru un prim ministru – „Eu am trecut peste cadavre şi am deturnat de fonduri pentru a sluji o cauză mare”, ei bine atunci o clipă nu te mai îndoieşti că acest Brătianu este „cineva”.

O altă persoană interesantă pe care am observat-o a fost un colonel în uniformă de aghiotant regal, care după ce s-a amuzat o vreme făcând tot felul de remarci, la adresa celor prezenţi, a sfârşit prin a-l declara pe suveran bun de trimis la spânzurătoare. Chiar şi pe domnul Andrassy, fostul prim- ministru al Austro-Ungariei l-a condamnat la ştreang. Am aflat mai apoi că, în loc ca el însuşi să fie spânzurat, măscăriciul a fost promovat ca aghiotant regal şi de atunci e omul cel mai blând din lume. (Reţeta nu e nouă. A fost folosită cu succes şi de poliţiştii din alte ţări împotriva tâlharilor de drumul mare.) Am fost totuşi surprins să constat că regele Carol este într-atât de îngăduitor încât să menţină  în anturajul său pe cineva care intenţionează  să-i rezereve un loc de odihnă între cer şi pământ.

 

traducere de  Daniel Onaca 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la La marginea civilizaţiei (Schiţe din peninsula Balcanică) (9)

%d blogeri au apreciat asta: