Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Experiment

Posted in Proză, Proză scurtă by Hopernicus on 08/11/2011

Iar pe drum, Şerpilici mi-a dezvăluit din proprie iniţiativă cum trebuie interpretată cât mai aproape de realitate intervenţia, altfel demenţială, a profei de fizică.

Deci, clasele la care Fizicoasa se prefăcea că predă (destul de multe, ţinând cont că, în general, avea o singură oră pe săptămână) erau organizate după principiile cele mai înaintate ale  fermelor experimentale de vaci cu lapte, în aşa fel încât eficienţa să fie maximă, iar investiţiile, eforturile şi riscurile să fie minime – ştiindu-se bine, pe baza unei largi şi vechi experienţe, că, odată cu creşterea efectivului de animale supus exploatării, va deveni obligatoriu ca exploatarea să se desfăşoare pe baza unui program de lucru judicios stabilit şi riguros respectat.

Astfel, într-o primă etapă, bovinele producătoare erau împărţite, cu toată prudenţa, în trei categorii aparent omogene (pentru că, prin folosirea culorilor de demarcaţie şi a unor ezoterice sisteme de subliniere se va fi schiţat, de la bun început, şi o încrengătură de subcategorii ceva mai subtile, care scăpau fatalmente observaţiei comune), iar această proformă, ca un fel de proiect perfectibil, se realiza de către Magna Scaryphisica numai după studiul atent al fişelor completate de către elevi în prefaţa evaluării iniţiale, coroborate mereu cu informaţiile primite de la secretariat, de la directori sau în urma unor atente verificări personale, atunci când se înfiripau mici dubii sau mari suspiciuni.

 

Un loc liniştit, artist David Croitor

 

În primul lot, cu productivitate slabă sau medie, intrau de-a valma elevii din familiile plasate la un nivel mai jos sau mediu în ierarhia socială postrevoluţionară (Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare), care, oricât ar fi învăţat, nu se puteau ridica niciodată la nivelul a două note consecutive de cinci, care să le asigure promovarea sigură sau măcar dulcea speranţă înşelătoare a promovării. După principiul lui Damocles, orice notă de cinci era iute urmată de o pereche de trei sau de patru, ceea ce mărea, nu  numai colesterolul părinţilor, dar şi generozitatea lor artificial stimulată. Drept urmare, procreatorii, supuşi unor neîncetate valuri seismice, se prezentau la şcoală, mai curând sau mai târziu, fie ca, din naivitate, să solicite ceva ore de pregătire în particular, din moment ce loaza nu vrea să înveţe din proprie iniţiativă, fie ca să doneze diferite bunuri materiale sau pecuniare, fără discuţii şi târguieli colaterale, cu condiţia, desigur, ca gestul să se repete ritual, ori de câte ori degetul avertizorului de cutremure începea să li se agite ameninţător prin faţa ochilor. (Mulgerea mai multor vaci, spune Manualul Mulgătorului Fruntaş, trebuie să aibă loc în aceeaşi ordine şi la intervale regulate, pentru a favoriza menţinerea reflexelor condiţionate.)

Alteori, în funcţie de specializări sau abilităţi, părinţii erau solicitaţi pentru prestarea voluntar-obligatorie a diferitelor servicii de uz curent în gospodărie: precum zugrăveli, reparaţii de mobilier, de aparate electrice, calorifere şi alte instalaţii, precum şi  întreţineri garaje, lăcătuşerie, depanări auto şi multe altele, fiind chemaţi şi rechemaţi periodic, iar uneori cu amare sau chiar cu acide reproşuri, în ceea ce priveşte calitatea prestaţiilor anterioare.

În al doilea lot, mult mai restrâns, dar de mare perspectivă, erau incluşi norocoşii elevi ai căror părinţi puteau oferi protecţie şi relaţii sus-puse, căci nimic nu e mai important pe lumea asta decât un set de relaţii bine plasate. Şi aici intrau procurorii, notarii, inspectorii, medicii, înalţii funcţionari de tot felul, poliţiştii cu influenţă etc. Iar copiii acestora îşi primeau regulat cinciul sau şasele cel de toate zilele, care se transforma automat în şapte, doar atunci când legătura era, întâmplător sau necesar, activată – pe baza postulatului ştiinţific care stipulează că: Dacă vacile nu sunt tratate cum trebuie, acest fapt duce la reformarea anticipată , cu mult înainte ca acestea să atingă întregul lor potenţial productiv. 

În sfârşit, în categoria superperformantă, a standardelor de peste 1000 de euro la o singură mulgere, se aflau, dacă se nimereau prin Euxin, oamenii de afaceri din umbra puterii (se rătăcise şi un astfel de exemplar, anul trecut, timp de un semestru)- sateliţii baronilor locali, directorii de companii şi de holdinguri, patronii unor reţele de magazine şi de hoteluri, împăraţii neîncoronaţi ai lumii subterane etc.

 

După ce am ieşit din Tomis III, Şerban a aprins două ţigări şi mi-a plasat una pe şest, ca şi cum am fi fost la un pas de gardul şcolii. Pe urmă, am râs amândoi complice şi, fumând fără teamă, am traversat umăr la umăr şantierul pustiu al unei viitoare biserici.

– Şi ce înseamnă totuşi: Fata asta îmi aparţine mie? am rupt eu tăcerea, după ce am încercat zadarnic să descopăr singur un răspuns satisfăcător.

– Asta înseamnă că Fizicofaga a trecut-o, de pe lista iniţială, direct în categoria a doua sau poate (semnul crucii) chiar a treia, acolo unde nici măcar profa-scrofa nu îndrăzneşte să-şi pună în practică şantajul ei ordinar şi neruşinat… Aici, trebuie diplomaţie… căci, zise Păcală, vorba asta scurtă / E ca scărpinarea porcului pe burtă… Ceea ce vrea să însemne că, în zona Business-Upper-Class, părinţii sunt abordaţi cu toată deferenţa şi umilinţa, fiind frumos periaţi, bine piguliţi şi metodic scărpinaţi pe buric, până când li se inoculează persuasiv ideea că progenitura lor este un geniu precoce al fizicii şi că ar fi o crimă împotriva umanităţii dacă nu ar fi încurajată să participe la toate olimpiadele de specialitate, pentru căăă… Adică, bla-bla-bla şi tura-vura, până ţi-am halit friptura… Hai că ştii tu!

– Dar ce înseamnă: Fata asta îmi aparţine mie? am repetat eu întrebarea.

– Ai răbdare! Deci, după ce s-au declanşat fumigenele şi după ce gazele toxice s-au răspândit uniform în tot organismul, urmează sugestia că precocul sau precoaca  Ainstain sau Ainstainica nu ar reuşi niciodată să treacă pe cont propriu prin câmpul minat al intereselor şi conspiraţiilor de tot felul, dacă nu va fi pregătit şi îndrumat permanent de o invincibilă luptătoare larg deschisă la minte şi buzunare, reprezentând, carevasăzică, combinaţia ideală dintre o savantă vulpe multilateral dezvoltată, unsă cu toate secretele profesionale, şi un fel de arici 007, înfăşurat sferic în cele mai ascuţite şi mai sigure paratrăsnete de ultimă oră. Şi nu ştiu dacă te-ai prins, dar se pregătesc astfel şi motivaţiile beton ale unui previzibil eşec. (Păi, nu v-am prevenit eu!?) si urmeaza,evident, nota de plata.

– Bine, bine, bine… Dar ce înseamnă: Fata asta îmi aparţine mie?

– M-ai omorât! M-ai omorât! M-ai omorât! Asta înseamnă că, având şi întregul consimţământ al părinţilor, elevul sau, în cazul nostru, eleva va fi anexată, izolată, dresată şi transformată într-un fel de apatic animal de companie, dar unul menit să aducă mari şi regulate profituri dresoarei. O să constaţi asta singur şi foarte curând. Adică un ultraperfecţionat-aparat-de-transformat-omu-n-rahat, bazat pe un uriaş tub digestiv cu dinţi la ambele capete, care te înghite în dureri, pe o parte, şi te scoate în dureri şi mai mari, pe cealaltă, dar perfect curăţat şi perfect eliberat de toate vrăjelile, bucuriile şi tentaţiile zadarnice ale lumii acesteia.

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Experiment

%d blogeri au apreciat asta: