Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Urme(le) de dragoste, (ale lui) Marian Malciu

Posted in Articole by Hopernicus on 28/10/2011

Acţiunea se petrece în România, ţara contrastelor şi a anumitor posibilităţi. Este izbitor contrastul opulenţă-sărăcie, iar modul de comunicare este limbajul banului. Cel al dragostei pare cel puţin depăşit, lăsat, parcă intenţionat, în epoca cenuşie, în exterior, a comunismului. Sunt lipsuri care aruncă o bună parte din populaţia acestei ţări în nostalgia forţată a comunismului, determinată de rateurile succesive ale guvernelor democrate şi amatorismul în politică împletit cu marele talent al politicienilor de a încurca legile pentru a-şi dezvolta propriile afaceri.

Romanul Urme de dragoste (Ed PIM, Iaşi, 2011), surprinde viaţa, aşa cum a fost ea în cele două decenii post-comunism, fără orizonturi clare, fără principii, dominate de dezorientarea libertăţii prost înţelese.

Marian Malciu surprinde viaţa în deplina ei goliciune. Din păcate, viaţa nu are trupul unui model rubensian, amintind mai degrabă de imaginea unei babe scofâlcite sau a unei prostituate îmbătrânite înainte de vreme, fapt care zgârie retina, însă este imaginea nedisimulată a realităţii, pe care autorul se încumetă să ne-o arate, fără a ne menaja naturelul simţitor. Exagerează, poate, cu limbajul obscen, în dorinţa de a-şi face personajele cât mai credibile.

Individul care iese în prim-plan este Mişu Diaconescu, tipul beizadelei răsfăţate, care crede în mod firesc că i se cuvine totul. Păcat că autorul nu a insistat pe trăirile interioare ale acestuia, pe zbuciumul său sufletesc, lăsându-ne să ghicim, numai, continua luptă ce se dă între mintea şi sentimentele lui.

Familia Violetei şi Violeta însăşi pare ruptă de realitate. Această familie de ţigani nu pare să aparţină acestui secol. Autorul a vrut să ne prezinte o altă faţă a unei etnii care a făcut totul să-şi câştige oprobriul întregii societăţi. Din punctul meu de vedere, personajul Violetei abia spre final reuşeşte să câştige o oarecare autenticitate.

Este un roman rupt din viaţă şi chiar dacă uneori realitatea este exacerbată, o punem pe seama dorinţei autorului de a ne fixa pe imaginea crudă a realităţii.

Marian Malciu reuşeşte în a doua parte să ne implice în acţiunea romanului, să „vedem” personajele ca şi cum ne-ar fi cunoscute, apropiate, fapt care-l plasează în rândul scriitorilor autentici, cu ştiinţa scrisului întru captarea cititorului.

Urme de dragoste nu este un roman pretenţios, dar este literatură, lucru de care se distanţează tot mai mult autorii contemporani.

 http://en.calameo.com/read/0003100515b14f69b69c1

 

autor Viorel Ploesteanu 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Urme(le) de dragoste, (ale lui) Marian Malciu

%d blogeri au apreciat asta: