Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Ce bun gust are lectura!

Posted in Club de lectură by Hopernicus on 26/10/2011

În  armonia luminată de flăcările înmiresmate ale buştenilor ce-şi trosnesc, cu veselie, poveştile. Paharul cu vin roşu sporeşte farmecul privirii întoarse către coperta cu trandafir ce-şi plânge, discret, două bobiţe străvezii de lacrimi pe titlul scris cu albe majuscule Dragostea în vremea holerei(editura Rao, 2011), roman pe care l-am terminat de lecturat într-o zi mohorâtă pe dinafară şi caldă pe dinăuntru.

 

O poveste de dragoste semnată Gabriel Garcia Marquez dăruită soţiei care i-a născut doi feciori,  Mercedes Barcha, nu e de colo! Cititorul are satisfacţia să descopere după fiece rând un univers despre care nu ştie aproape nimic, dintr-o ţară numită, Columbia, la sfârşit şi început de secol.
Un roman scris, pe nerăsuflate! Atât de transparent e entuziasmul autorului care îşi deapănă firul epic de-a lungul a 476 de pagini, fără să zăbovească pe tehnici consacrate, de tip capitole numerotate sau înzestrate pur şi simplu cu titlu. Povestea curge însă nestingherită pe valea râului  Magdalena, din nordul Columbiei, adăpostită de pânzele corabiei Noua Fidelitate pe puntea căreia Fermina Daza şi  Florentino Ariza îşi poartă către moarte cea mai frumoasă poveste de dragoste.
O anume sfiala mă determină să-mi cumpănesc totuşi vorbele- deşi mă pot adăposti în umbra comodei opinii de cititor- şi asta, pentru că abia ce am parcurs o proză de natură biblică ce m-a îndemnat la reflecţie şi introspecţie, o scriere ce mi-a întrerupt de mai multe ori lectura, numai şi numai  pentru a închide ochii şi a mă lăsa purtată de vis…
Pe coperta a patra, interioară, Marquez mărturiseşte că a început să scrie“din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia [mea] era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi mai plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”

Plăcerea marqueziană se simte de la primul până la ultimul cuvânt într-un roman ce nu se caliceşte la detaliile spumoase, la redarea cinematografică, cadru cu cadru  şi uneori stop cadru. Prozatorul devine demiurgul care construieşte uluitoarea catedrală a Destinului unor personaje precum doctorul Juvenal Urbino, Fermina Daza, soţia sa şi  Florentino Ariza, romanticul şi veşnicul îndrăgostit.  Viaţa! Timp de peste cincizeci de ani, romancierul  o gestionează cu grija şi rigoarea unui regizor care nu-şi permite omisiuni, atent la Personaje şi la Cititor. Redarea culorii locale, aşa de fidel făcută, încât ficţiunea şi jocul, când  se strecoară deliberat în ţesătura naturală şi realistă a epicului, au indiscutabil străluciri briliantine. Exemple de bijuterii rare? Paginile de erotism sud-american, impregnate cu ingrediente picante, gastronomice şi anatomice, dar care nu sfârşesc fără romantica referire la trandafirul alb, deşi nu de puţine ori, nuanţele par ironice( în paranteză, amintesc preferinţa lui Florentino Ariza, veşnic îndrăgostit, pentru trandafirul negru de Turcia). Paginile erotice, în care Florentino Ariza, îndrăgostit de Fermina Daza, soţia doctorului Juvenal Urbino, personalitate marcantă într-un orăşel din regiunea Caraibilor, găseşte că modalitatea cea mai potrivită de a-i rămâne credincios iubitei, este să facă amor şi să cunoască cât mai multe femei, merită citite şi recitite, mai cu seamă de prozatorii ce au apetenţă pentru romanul erotic, aşa ca un manual de iscusinţă…!

Un roman despre esenţa iubirii- iubirea dincolo de iubire– despre formele iubirii, inclusiv cea mai posibilă şi adevărată iubire a cuplului, numită pur şi simplu, stabilitate, Dragostea în vremea holerei are gustul unui coctail obţinut dintr-un amestec năucitor al  iubirii şi holerei… Les maladies d’amour!
O scriere debordând de senzaţii şi parfumuri, un autor care-şi ascunde dibaci emoţiile în certitudini: ” Nici nu se putea altfel:mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite. Doctorul Juvenal Urbino l-a simţit de cum a păşit în casa cufundată în penumbră…”  Aşa începe romanul.

Un cuvânt de preţuire şi pentru traducătoarea Sarmiza Leahu, care a reuşit să redea, în limba română, curgerea firească şi naturală a unui text genial scris într-o altă limbă, spaniola.

 

 

autor  Catia Maxim 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Ce bun gust are lectura!

%d blogeri au apreciat asta: