Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Eu Robot…

Posted in Articole by Hopernicus on 12/08/2011

 

Pe insulă nu mai era nimeni decât un robot imens care adulmeca cu antene subţiri un vapor în zare şi metalul din el..
(Anatoli Dneprov-Insula Crabilor)

***
O poveste SF din tinereţea mea punea nişte crabi electromecanici să se reproducă identic în ideea de a consuma astfel tot metalul unui duşman ipotetic. O defecţiune în program face să apară generaţii de crabi din ce în ce mai mari care la epuizarea metalului din insula se devorau între ei în primul act canibal robotic din istorie.
Într-un final dramatic al nuvelei ei ucid chiar şi pe inventator ca să recupereze dinţii de aur ai acestuia. Caut să descopăr ce s-a schimbat în cei 50 de ani care mă despart de citirea acestor rânduri. Robotica şi mai ales inteligenţa artificială care mâna maşinile de azi au făcut mari paşi înainte. Precizia şi eficienţa roboţilor industriali folosiţi în mai toate domeniile (asamblare de automobile, producţie de serie, îmbuteliere, depozitare etc) sunt bine cunoscute. Dar aceste maşini sunt înzestrate cu programe fixe, limitate la o muncă strict repetitivă. Azi cercetătorii vizează o nouă dimensiune în robotică, ei caută să dezvolte maşini care gândesc, simt, reacţionează şi învaţă ca şi noi umanii. Suntem oare pregătiţi să întâlnim noile modele robotice? În Coreea se fac teste cu roboţi casnici. Ei primesc comenzi verbale, să zicem că le cerem un toast. Robotul va ştii de unde să ia pâinea, o va introduce în maşina de prăjit, va aştepta ca să fie gata şi ne va servi gustarea navigând prin casă, folosind sensori vizuali şi picioare mecanice acţionate electric.
La universitatea americană Carnegie Mellon un robot numit Actroid este învăţat să devină uman. Actroid este construit din epidermă de silicon umflată cu aer comprimat, are o faţa umană de femeie, ridică braţele şi schiţează un zâmbet. Ochii robotului scrutează camera, clipeşte, mă vede şi vine spre mine. Eşti surprins că sunt robot? întreabă cu flexiune în voce. Arăt bine, nu? 250 000 $ au fost investiţi în această păpuşă vorbitoare capabilă de mişcări dificile, destul de bine sincronizate. Un alt model de android mai avansat a fost botezat Yume (vis în japoneză).

 

 

Androizii sunt concepuţi ca să ocupe un rol în şcoli, locuinţe, birouri înlocuind oamenii la munci rutiniere. Cercetătorii vor să realizeze modele care gătesc, spală rufe, sau au grijă de copii sau de bătrâni pe când părinţii supraveghează de la distanţă mersul lucrurilor.
Peste 5 -10 ani androizii vor funcţiona cu succes printre umani. Deja jucării robotice (căţei, pisici, foci) amuză copii în Japonia şi Coreea. În New Jersey o casă de bătrâni foloseşte un robot care discută şi acompaniază pe cei în vârstă alungând singurătatea. Se pun deja probleme la nivel psihologic şi social. Suntem pregătiţi să stăm de vorbă cu un robot cu înclinaţii romantice? Îmi aduc aminte de o experienţă de acum 10-12 ani în care o firmă americană care se ocupa cu vânzări prin telefon pusese la punct un robot vorbitor care telefona la femei casnice propunându-le să le ofere un cutare şampon de păr. Deşi avea un vocabular destul de limitat maşina imita perfect vocea unui bărbat matur şi după puţin timp, spre stupoarea cercetătorilor s-a descoperit că 23 din cele 51 de femei accesate se îndrăgostiseră de bărbatul misterios cu vocea plăcută. Firma a fost nevoită să ceară ajutorul unor psihologi care să explice doamnelor neînţelegerea iscată.


Roboţi care Socializează
Un robot mobil cu şorţ vinde sandviciuri la Şcoala de Ştiinţe Carnegie. Ştie să înţeleagă comenzi, capăta bani şi dă restul. Uneori greşeşte şi îşi cere scuze politicos. Studenţii sunt înţelegători şi acceptă faptul că robotul poate greşi. Producătorul, în mod conştient, nu a dat o formă foarte umană robotului urmând teoria japonezului Mori Masahiro care acum 40 de ani a avertizat că un robot prea asemănător omului devine ameninţător şi este repede respins.
Alt japonez Ishiguro, care predă la Universitatea din Osaka a construit o copie fidelă a sa. Micromotoare plasate sub faţa de silicon modifică mimica robotului în timp ce Ishiguro vorbeşte studenţilor de departe, prin internet, fără să fie prezent la cursul ţinut. Androizii caută să fie oglinzi imperfecte create cu scopul de a studia umanii şi reacţiile lor la un robot şi în felul acesta să ducă robotica la un stadiu mai confortabil umanilor.

 

Cum se face un robot deştept?

În 2007 un psiholog Peter Kahn de la Washington University întreba cinic „Ce este un uman?” încercând să definească reguli pentru a realiza un robot umanoid perfect. Un robot amuzant numit Robovie prezenta ghicitori umanilor. După câteva runduri un asistent a întrerupt jocul exact când era rândul robotului spunând că e timpul să fie returnat în dulapul său.
Robovie a protestat cerând să i se dea şansa să termine jocul. „Eşti doar un robot. Tu nu contezi” a ripostat asistentul. Robovie a continuat să facă vehement scandal. Azi există roboţi militari antrenaţi să lupte. Ei sunt dotaţi cu arme şi grenade. Guverne diverse dezvoltă modele care vor lua singure decizii dacă să deschidă sau nu focul. Problema crucială este cum să înveţi robotul să nu ia o decizie greşită. Etica robotică este modelată de Ronald Arkin de la Institutul de Tehnologie din Atlanta. Ce va limita roboţii în luptă va fi etica umanilor. Arkin dă exemplul unui grav incident în Irak în care marini americani panicaţi au deschis focul la întâmplare, rezultatul fiind femei şi copii ucişi. În tumultul unei bătălii roboţii nu suferă de emoţie sau frică. În consecinţă ei vor face mai puţine greşeli şi nu vor ucide nevinovaţi. Programul etic al robotului va evita focul în cazul că va periclita civili. Un alt program numit consilier de responsabilitate va scurtcircuita deciziile unui robot care ezită sau din contra, e prea zelos în a lua decizii capitale.

Roboţii şi imortalitatea umană
Într-un viitor ceva mai îndepărtat putem face prezumpţia unui transfer uman spre imortalitate. Se prevede că tehnologia va evolua spre procesoare cuantice care operează la nivel atomic, atât de rapide încât vor simula procesele paralele din creierul uman. Memoria computerului va fi practic infinită conţinând toată informaţia pe care omenirea o posedă şi foloseşte. Programele, aşa cum le cunoaştem azi vor dispare. Computerul va fi înzestrat cu sensori, cu intuiţie şi mecanisme emoţionale, capacitatea de a învăţa, şi comunica. Umanul va transmite computerului experienţa sa de viaţă simpatiile, preferinţele, un fel de semnătură a egoului nostru. Computerul practic imortal, va continua să păstreze şi să ne continue spiritul într-o lume în care umanii şi maşinile vor comunica fără fire, în directă legătură cu cortexul uman. Va dispărea parţial nevoia de reproducere, ecologia şi demografia vor fi sever controlate de maşini administratori. Omenirea va fi dependentă de roboţi, de serviciile lor, aşa cum azi industriile, transporturile sau sistemele financiare nu funcţionează fără super computere care susţin permanent curgerea şi procesarea informaţiei. Omenirea trece de la producţia de bunuri de consum la epoca informaţională. Din ce în ce mai mult suntem obsedaţi şi seduşi de prelucrarea şi răspândirea informaţiilor. Mediile devin multidimensionale, fractale, polivalente. Sunt adresate 3-4 simţuri în paralel, copiii de azi răspund în timp real la jocuri complexe care cer îndemânare motorică dar şi reflexe mentale imposibile unui neantrenat. Computerul viitorului va emula creierul uman într-o perpetuă bătălie între materia inteligentă şi produsele unei tehnologii în dezvoltare. Marea grijă rezidă în delimitarea graniţelor. Ar fi o tragedie să ne pierdem definitiv sufletul şi destinul în favoarea unor maşini-roboţi, fie ele cât de sofisticate.

autor Adrian Grauenfels

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Eu Robot…

%d blogeri au apreciat asta: