Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Doar un poet din ceruri / Iubita mea, unde-s lăstunii? / Cred că vinul nu-mi prieşte

Posted in Poezie by Hopernicus on 12/08/2011


 

Doar un poet din ceruri

În visul meu teluric te văd ca pe-o sibilă
stăpână peste soartă şi-mi pare-aşa firesc,
eşti zbaterea de aripi, le simt uimit cum cresc,
un strop de puritate în lumea mercantilă.

Serafice parfumuri ţi-aştern în cale teii,
castanii fruntea-şi pleacă, trecând pe lângă ei
tu eşti aşa frumoasă, iar ei se simt pigmei,
cu aura divină pe care-o văd şi-ateii.

Sunt prea sărac în versuri, nu mă pricep a scrie
o clipă de magie ce arde-n ochii mei,
eşti tot ce au dat zeii sublim unei femei,
doar un poet din ceruri te-ar mai putea descrie.

 

Iubita mea, unde-s lăstunii?

Te simt alunecând din mine,
insinuant, precum o ceaţă
ce mă transformă-ntr-o paiaţă,
într-un pustiu şi nu mi-e bine.

Durere-n formele profunde,
pe cerul negru ţipă corbii,
apar imagini, le văd orbii,
dispar în neguri prea fecunde.

Îmi bate crivăţul prin rânduri
ce zac pe foi carbonizate,
re’nvie plăgi cicatrizate,
casante-atingeri între gânduri.

A îngheţat haloul lunii,
se-aşterne-o iarnă infinită,
te-ntreb cu mintea împietrită,
iubita mea, unde-s lăstunii?

 

Cred că vinul nu-mi prieşte

Prin a timpului crevasă
vine-o coasă. După mine?
– Stai, nebuno, te abţine!
Vinul dulce e pe masă.

Mâna parcă mi-e din ceară,
printre flăcări se prelinge;
în cerneală cred că ninge,
iar albastrul mă-nfioară.

Scriu anapoda cuvinte,
văd peniţa cum se-ndoaie
şi se-mpiedică de foaie,
am un gol imens în minte.

La răscruci se rupe drumul,
podul vechi se prăbuşeşte,
îl înjură rău un peşte,
de poem se-alege scrumul.

Prin urechi îmi iese fumul,
cred că vinul nu-mi prieşte.

 

autor Ioan Gelu Crişan

http://cititordeproza.ning.com/profile/IoanGeluCrisan

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Doar un poet din ceruri / Iubita mea, unde-s lăstunii? / Cred că vinul nu-mi prieşte

%d blogeri au apreciat asta: