Arhiva revistei literare Faleze de piatră

La marginea civilizaţiei (Schiţe din peninsula Balcanică)

Posted in Bilingv, Română-Suedeză, Traduceri by Hopernicus on 26/07/2011

La marginea civilizaţiei 
Carl Gustav Otto Kristian Wrangel (1839-1908)

Născut la Hamburg, CG Wrangel face şcoala de cadeţi la Karlberg. Devineofiţer, om de stat, jurnalist, corespondent la o serie de publicaţii centrale suedeze şi germane şi redactor al mai multor ziare importante. Persoană deosebit de energică, poliglot, extrem de cultivat şi, nu în ultimul rând, o autoritate în lumea hipologică a timpului său. Între anii 1884-1894 afost corespondent al ziarului Stockholms Dagblad în Balcani, prilej cu care scrie cartea Från civilizationens utkanter, skizzer från Balkanhalvön, unde relatează despre experienţele trăite în România, Bulgaria şi Serbia. Rândurile de mai jos reprezintă continuarea textului publicat în numerele trecute.

Din cuvântul înainte al autorului: Aşternute pe hârtie chiar în timpul călătoriei mele prin ţările din vecinătatea Turciei, aceste însemnări nu au altă ambiţie decât aceea de a reda cu fidelitate impresiile şi observaţiile unui turist occidental, ferite de orice fel de păreri preconcepute.

O demonstraţie studenţească de pomină.

Reeditarea Marii zăpăceli de la Tighina

Cuvinte cheie: Universitate, kalabaliken i Bender, turnul Colţei, Râmniceanu, Stallmastargården, Brătianu, clădirea Parlamentului, spitalul Colţea, Bender, Tighina, Stockholm, Carol al XII-lea, Constantinopol

Dessa reflektioner om Rumäniens undervisningsväsende gifva mig en osökt anledning att omnämna de skandaler, för hvilka universitetet i Bukarest i fjor varit skådeplatsen. […] Det bedröfliga sakförhållandet är nämligen det, att professor Romniceano, hvars stränghet väckt den hetlefrade ungdomens misshag, helt enkelt medels skrik, hvisslingar och stampningar tvingats att inställa sina föreläsningar. Och när de olycklige, vetenskapsmannen genom dessa bullersamma demonstrationer blifvit så skrämd att han ej längre vågade infinna sig vid universitetet begåfvo sig hans antagonister till hospitalet Coltsea, der han har sin dagliga tjenstgöring och emottogo honom med ett bombardement af smällare. Nu fann sig polisen manad att inskrida. Professorn flyktade i sin vagn; men han hade icke försvunnit bakom nästa gathörn, förr än ett blodigt handgemäng emellan studenter och polissoldater uppstod i det av svenska knektar på återtåget från Bender uppförda tornhvalf, som bildar ingången till nyss nämda hospital. En fullständig parodi på kalabaliken i Bender. Sedan dess är universitet i full jäsning. Stämningen blef till och med så upprorisk, att de av oppositionen bearbetade studenterna beslöto att sätta i scen en revolutionärt färglagd demonstration mot sjelfva ministerpresidenten, hvars hänsynslösa energi det trodde sig hafva att tacka för den handglipliga tillrättavisning som kommit dem till del i Coltsea-tornet. Sagdt och gjordt.

Tillfället ansågs vara gynnsamt, ty konungen skulle påföljande dag hemförlofva kammaren, och detta kunde icke ske utan att äfven ministerpresidenten visade sig för en skådelysten allmänget. Allt gick och efter beräkning. När hr Bratianu kom åkande öfver teatertorget för att begifva sig till riksdagshuset – i förbigående sagdt en lokal som närmast kan liknas vid Stallmästaregården – mötes han af ett ur hundratals ungdomsfriska strupar kommande ”Jos Bratianu!” (ner med Bratianu!). Men nu började ett efterspel som ej ingått i studenternas program. Polisen, den uniformerade såväl som den civilklädda, par på sin vakt. Inom en handvändning voro studenterna omringade, de värsta skrikhalserne arresterade och de öfriga så tilltygade af batonger och knytnäfvar att blodet strömmade om dem. Ögonblicken derefter åkte konungen, omgifven af en eskort beridna gendarmer, i fyrspändt ekipage i galopp öfver torget. ”Lugn herskade i hufvudstaden”; – jag tror det brukar heta så i polisrapporterna.

Gândurile despre sistemul de învăţământ românesc îmi dau prilejul să relatez depre scandalul de anul trecut de la Universitate.[…] Regretabilul motiv declanşator al întâmplărilor a fost acela că  profesorul Râmniceanu prin exigenţa sa exagerată a trezit nemulţumirea tineretului studios fiind nevoit să-şi anuleze prelegerile din pricina huiduielilor, fluierăturilor şi a tropăiturilor cursanţilor. Când nefericitul om de ştiintă, înfricoşat de aceste proteste zgomotoase, nu şi-a mai făcut apariţia la catedră, antagoniştii s-au deplasat la spitalul Colţea, unde acesta îşi avea serviciul, şi l-au supus unui veritabil tir de petarde. A fost clipa când poliţia s-a simţit datoare să intervină. Profesorul a scăpat cu fuga, urcându-se într-o birjă, dar nici nu apucase să dispară după  primul colţ de stradă că o aprigă încăerare s-a încins între studenţi şi poliţişti sub bolţile turnului ridicat de soldaţii suedezi după  retragerea lor de la Bender(1). Curată  parodie după kalabaliken de acolo (2)! Mediul universitar s-a înfierbântat. După care spiritele s-au încins şi mai tare. Întărâtaţi de opoziţie, studenţii au hotărât organizarea unei demonstraţii cu tentă revoluţionară  contra primului ministru, convinşi fiind că el fusese responsabil de riposta dură ce le-a fost servită la turnul Colţei. Zis şi făcut.

Prilejul era cum nu se putea mai prielnic întrucât regele urma să deschidă lucrările Camerei chiar în ziua următoare. Iar aceasta nu putea avea loc fără ca primul ministru să-şi facă  apariţia în faţa mulţimii ahtiată după spectacol. Când domnul Brătianu ajunse cu trăsura în Piaţa Teatrului, în drumul său spre clădirea Parlamentului – în trecere fie spus, un local al cărui aspect aduce mai degrabă cu Stallmästargården (3) – fu întâmpinat de vociferările a sute de tineri scandând „Jos Brătianu”. Ceea ce a urmat n-a mai fost inclus în programul studenţilor. Forţele de poliţie în uniformă şi civile, aflate la pândă, i-au înconjurat pe tineri într-o clipită. Cei mai recalcitranţi dintre ei fură arestaţi, ceilalţi loviţi cu pumnii şi bastoanele până la sânge. Nu mult după aceea regele, într-un echipaj tras de patru cai şi escortat de jandarmi călări, traversa Piaţa în galop. „Pacea şi liniştea au fost reinstaurate în capitală ” – suna formularea din rapoartele de poliţie.

1. Bender: Tighina. Loc unde, la întâi februarie1713, aavut loc o confruntare de pomină între trupele ruseşti, pe de o parte, şi cele turceşti si suedeze, pe de alta. La debandada produsă atunci a participat şi regele Sudediei, Carol al XII-lea, care mai apoi fu nevoit să se refugieze la curtea sultanului din Constantinopol, unde a petrecut câţiva ani buni (n.tr.)

2. (în suedeză: kalabaliken i Bender) Expresie consacrată, devenită idiomatică cu semnificaţia de totală dezordine. De comparat cu episodul ce relatează haosul produs într-o noapte de ostaşii lui Vlad Ţepeş, în tabăra turcilor. (n.tr.)

3.  Hanul cel mai vechi dinStockholm(cca 1654), în prezent, hotel şi restaurant select. (n.tr.)

 

traducere Daniel Onaca

http://cititordeproza.ning.com/profile/DanielOnaca

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la La marginea civilizaţiei (Schiţe din peninsula Balcanică)

%d blogeri au apreciat asta: