Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Nepământean /Singur cu vedenii / Coloana fără sfârşit/ Cocoşul de metal

Posted in Poezie by Hopernicus on 21/07/2011

1.Nepământean

 

Uneori vine câte o zi sălbatică
care te striveşte sub orele ei îngheţate.
Rupe din tăcere cuvântul şi-l pune
în oasele unui poem de pământ,
ruginesc în el luceferii,
în căutarea unor fete să-i iubească
nepământean.
Am renunţat la aşteptările lungi,
m-am împăcat cu gândul şi drumurile nefăcute;
tinerele femei au plecat cu valul,
n-am cu cine fura o noapte
şi rămâne necosită de nimeni.
Vin anii târzii, praful se aşază pe nerv,
sânul tău oval se înstrăinează de formă,
toate presimţirile mele rămân oarbe.
Noaptea se surpă în dimineaţa apelor,
corăbiile norilor aleargă caii mării prin valuri,
singuratatea fuge şi se apropie de pustiul
prin care nu vreau să trec.

2.Singur cu vedenii

 

Nu-mi mai sunt acasă gândurile
mi-a plecat timpul în afară,
mi-a fost furată identitatea,
am rămas un cumpărător de vise la licitaţie
şi nu sunt ofertanţi.
Am vedeniile unor autostrăzi suspendate
care mă ameninţă cu inaugurarea
şi nu-mi mai pot plăti
proiectele ajunse pe mesele luxoase.
Mi-au fost epuizate fondurile,
au alunecat singure în buzunarele
hainelor de firmă.

 

3.Coloana fără sfârşit

 

Oul e infinitul care se multiplică
şi rămâne la forma perfectă,
păsările sunt doar ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor
care nu stă la masă,
aleargă să prindă un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
şi apoi rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
înainte de a se ridica la cer
domnişoarei Pogany.

Pe urmele recunoştiinţei,
Dumnezeu înduioşat şi-a cioplit
piatra cerului său

 

Sibiu     18.07.2011

 

Cocoşul de metal

În universul meu nu plouă,
păsările nu se hârjonesc în praf
nici tăcerile nu se rup din plăceri,
totul e imponderabil, valsează.

Oamenii îşi umflă capilarele în somn
şi se visează îndragostiţi de femei
pe care nu le cunosc,
ele vin şi pleacă prin pereţi
fără să lase urme.

Totul se-ntâmplă atât de frumos,
nu-şi mai doresc să se trezească
dar nu-i lasă cocoşul de metal,
cu glasul ca un clopot,
spânzurat de limbă
şi lovit de frigurile morţii

 

 

 

autor  Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu)

http://cititordeproza.ning.com/profile/LleluNicolaeValareanu

Anunțuri

Comentarii închise la Nepământean /Singur cu vedenii / Coloana fără sfârşit/ Cocoşul de metal

%d blogeri au apreciat asta: