Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Incantaţii

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 26/06/2011


Coboară noaptea în păr cu giuvaiere,
În sufletul de dragoste arzând,
Amantă-i aşteptată, gusta-voi eu curând
Din buzele şi sânii ei de miere.
Aştern  salcâmii peste pervazuri floarea,
Ea-mi  intră pe fereastră, în plete cu parfum,
Îşi leapădă mantaua, sosită-i de la drum,
Oh,  cât de lungă îmi pare aşteptarea.
Surâde trist, cuprinsă-i de dorinţă
Şi ochii-i umezi te-mbie la amor,
În  braţe-o port, în drum spre dormitor,
E vremea ca să fim o singură fiinţă!
Serena  lună prin geamuri ne veghează,
Cum  clipe trec sublime din ceruri  lăcrimează.

****
Ce vrăji mi-i fi făcut de sufletul îmi arde
Şi doar la gândul tău simt valuri de răcoare
Când tu nu eşti rău inima mă doare
Şi doar tristeţea alăturea îmi şade.
Ce taine-ascunzi în tine de-a buzelor dulceaţă
Nu-mi lasă ochii s-ating geană de geană,
Când înger tu îmi eşti şi când o curtezană,
Când te privesc  pe ochi se-aşează ceaţă.
Atâta strălucire şi-atâta frământare
Sunt adunate toate-ntr-un potir
Tu, peste zi, mi-eşti stropul sfânt de mir
Şi noaptea mi-eşti ispită spre pierzare.
Eşti oaza mea de calm şi cea de fericire
Când tot ce vreau îmi dai în clipa de iubire.

****
Seninul tău din ochi şi-a buzelor roşeaţă,
Şi dulcea mlădiere a trupului în mers
Eşti mărul copt din ram, bun de cules,
Nerăbdător eu sunt să gust a ta dulceaţă.
Te-înconjur cu privirea să nu mai ai scăpare
Din frăgezimea ta eu foamea mi-o astâmpăr
Cum fericirea nu pot ca să mi-o cumpăr
Îţi cad iubito astăzi la picioare
Şi-ti cer numai un dram din toate ale tale
De care ochiul meu se lasă azi vrăjit
Un ceas doar să te am, să stiu că ne-am iubit
Şi-apoi nu-mi pasă că moartea-mi iese-n cale.
Un ceas doar să mă bucur de desfrânat amor
Şi viaţa mea întreagă am să-ţi rămân dator.
****
Se-aprind în lanuri galbene iar macii
Iubirea mea iar face pe  nebuna
Stârnindu-mi iar trăirilor furtuna ,
Iubito, astăzi dăruie-mi obrajii!
Dă-mi gâtul tău subţire şi umerii cei albi
Dă-mi pântecul ce-ascunde o comoară
Dă-mi sânii calzi şi-a inimii vioară
În marea-mi de iubire primeşte să te scalzi.
În fânul moale ţi-oi face azi o vrajă
Descântec vechi al veşnicei iubiri
Te-oi îmbrăca într-a iubirii coajă
Să-mi fii tu veşnic miez  în veşnicii.
Primeşte-mă la sânul tău cel cald
În foşnetul de spice şi-al ierbilor smarald.

****
Un pat de trandafiri şi dragostea mea sfeşnic
În noaptea cea cu gust de ciocolată
În clocotul iubirii a mea te vreau azi toată
Cu trupul tău cel cald şi zâmbetul sfielnic.
Miresme şi trăiri, de mine fii aproape
Ca apa care curge prin vadul unui râu,
În pat ca să ne prindă la ceasul cel târziu
Iubiri ne prindă-n  mreje şi-n trupuri să ne sape.
Să puna de amoruri pe veci de veci sămânţa
Din noi să crească-n fiecare ceas
Şi-n timpul care ne-a rămas
Noi ne vom da să le-ngrijim silinţa.
În brate când îmi cazi, ca pasărea uşoară,
Tu înger fără aripi, iubirea mă-mpresoară.
****
de-a rostogolu-i dragostea prin iarbă
se chinuie din braţe să te prindă
zadarnic clipa ar vrea să te cuprindă
n-am să te las, doar mie îmi eşti dragă.
iubita mea cu gura ca de fragă
cu părul lung şi negru ca nopţile polare
tu-mi umpli viaţa tristă de culoare
cu nimeni nu te-mpart, a mea te vreau întreagă.
să-ţi musc din sânii albi, din pulpe dezgolite,
pe trupul tău s-alunec , sărut să-ţi pun cascadă,
pe pielea ta mai albă ca pudica zăpadă
îmi iartă stângăcia doriţelor pripite.
atras de-a tale adancuri când prea grabit cobor
de tine absorbit îmi sting numai un dor.

****
din buzele-ţi ca mierea mai îndulcesc o noapte
din carnea-ţi fragedă cu foame gust
îmbracă-mă-n iubire şi în şoapte
atât de mult îmi place să te-ascult.
e trupul tău de desfătări grădină
e vocea ta cea blanda de alean descânt
alături când imi eşti mă-ndrepţi înspre lumină
minune eşti femeie din toate pe pământ.
cât te doresc o ştii, cât te iubesc se vede
îmi umpli clipele din noapte de divin
frumoasă eşti de nici nu-ţi vine-a crede
mă ameţesti precum cel mai bun vin.
atunci doar mă hrănesc cand dragostea ţi-o sorb
flămând sunt fără tine, sărac şi trist şi orb.
****
În patul meu întoarce-te o vreme
Sub ochii mei să te deschizi în floare
În noapte-ţi voi citi sub stele iar poeme
Şi ne-om iubi cu patima-arzătoare.
Întoarce-te, redă-mi din nou iubirea
Nu-ţi cer nicicând să mi-o dai toată
Ascultă-ţi numai inimii pornirea
Şi dă-mi doar dragostea din inimă, curată.
Să nu mă minţi, să nu te minţi,
Să ne lăsăm cuprinşi de voia firii,
Ne vom iubi sălbatic dar cuminţi
Şi loc nu vom lăsa vreodată amăgirii.
Că dragostea în suflete trăită
E singura din viaţă nesfărşită.
****
zâmbeşte-mi, fii ca ieri iar a mea toată
vreau să-mi răsari nurlie din dantele
să retrăim iar nopti de altădată
iubirea să ne urce iar spre stele.
zâmbeşte-mi cum tu ştii, doar pentru mine,
în braţe să te am din nou vreau goală
nu-i alta-n  lumea asta ca şi tine,
tu te-ai născut amanta ideală.
nimic nu-ţi poate sta în cale
fac tot ce îţi doreşti, sunt petru tine sclav,
în flăcările iadului chiar de ar fi să ard
când între sâni golesc setos pocale
şi vinul dulce o  noapte-ntreagă-l sorb
flămând de carnea ta sunt ca şi-un corb.
****
ti-aş scrie azi iubito un poem
să-ţi reamintesc clipe uitate
pornirile de ieri neînfrânate
pe care-n sfânta noapte le rechem.
ţi-as scrie azi iubito un poem
când buzele uscate ţi-s de dor,
de nopti ce-au curs prea pline de amor,
de retrezite amintiri eu azi mă tem.
năvalnică îmi eşti ca-n zilele de ieri
şi noptile ţi se par scurte
puterile nu par să mai asculte
când anii ce-i pierduţi pe toţi mi-i ceri.
mă las în voia ta şi-n voia poftei tale
şi intru într-un foc ce ştiu că mă va arde.
****
te-aş frământa în noaptea asta iar
cu mâinile acestea amândouă,
eu ţi-as fi ţest, tu, pâinea mea cea nouă
şi inima aş pune-n loc de jar.
te-aş coace-n trupul meu şi fericit
m-aş bucura de proaspăta-ţi mireasmă
sărutul meu, ţi-aş pune-n frunte, agheasmă,
sfinţindu-te în clipa de iubit.
ah, carnea ta ca mierea-mbietoare
ca aurul ţi-s sânii, ademenitori,
sunt robul lor din seară până-n zori
şi rob le-aş fi si-n viaţa următoare.
din tine-ndestulat, nu-i loc de altă vrere,
dar nesătula-mi poftă te simte şi te cere.
****
Iubindu-te nu ştiu cum trece timpul,
În pas uşor sau poate-n trap nebun,
Văd soare ce răsare şi stele ce apun,
Nu-mi simt schimbat în suflet anotimpul.
De când te-am cunoscut e numai vară,
Cireaşă-mi eşti în pârg sau pasăre pe ram,
Eşti ceea ce în gând avid eu căutam
Pe câmpul vieţii  eşti floarea mea cea rară.
La ceasul cel cuprins de nebunie
De-a frumuseţii taină încerc să te dezleg,
Când veşnic nesătul eu roadele-ţi culeg
Preafericit de-a pururi că mi le dai doar mie.
Iubindu-te, mă iartă, că uit ce se cuvine
Şi-ales-am să fii fructul care se coace-n mine.
****
femeia-i adevăr sau doar părere?
doar cu privirea mă îmbată !
e simplă arătare , a existat vreodată
sau doar din gândul meu pornită e scânteie?
o caut , nu-i? nu o aştept, ea vine!
zâmbeşte când o cert şi plânge cand o iert,
când pleacă-mi ia şi inima din piept,
e rău şi fără ea dar nici cu ea nu-i bine.

e toată dragoste şi lucrul ăsta-l ştie,
e toată patimă şi lucrul ăsta-l ştiu,
în patul ei rămân până târziu
şi-n viaţa nu-i mai mare bucurie.
femeia e nimicul dar ea este şi totul,
femeia când îţi pleacă îţi fuge şi norocul.
****
Când ţi-o fi dor în patul tău mă cheamă,
Din orice colţ al lumii voi veni,
Iubirea încă arde, de-amor ne vom topi,
Că te-aş uita iubito nicicând să nu ai  teamă.
Când ţi-o fi dor atât să faci, doar spune-mi,
Şi voi veni ca ieri în patul tău cel moale,
În urmă voi lăsa o rană ce mai doare
Şi pentru-o noapte alături să rămânen.
Trecutul l-om uita şi vom trăi doar clipa,
Ne vom minţi că nu cunoaştem ura
Şi-ntrece-vom iubirii la fel ca ieri măsura
Mai mult este-n amor puţinul ca nimica.
Când ţi-o fi dor, atâta doar, mă cheamă!
Din orice colţ iubito eu voi veni, n-ai teamă!
****
Iubirea mea sortită ţi-e veşmânt ,
Ascunde-te-oi pe veci de ochii lumii,
A mea e fraga buzei şi umerii şi sânii
Eşti toată-a mea, cum eu al tău tot sunt.
Doar eu te-ating, cu mâna, cu privirea,
Doar eu ţi-absorb a trupului căldură,
Iubirii tale singur i-am luat măsură ,
Vecină i-e de-acum nemărginirea.
Că nu-i nimic să mi te poată-atinge,
Eu apă sunt şi sânge şi aer şi pământ,
Sunt vântul ce mângaie şi soare tot eu sunt
Privirea-mi ţi-e vesmânt şi gura mea-i ce frige;
S-am loc de mângâiere şi loc de sărutat
Pe veci te vreau a mea cum domnul te-a lasat.
****
Mireasmă eşti femeie ce trupu-mi împânzeşte
E vocea-ţi mângâiere şi trupul tău alint
Nainte şi în urmă-ţi ai clopoţei de-argint
Ce clipa de iubire bărbatului vesteşte.
Cu albe braţe şi blând rotund de umeri
Cu sânii tăi, pentru beţii pocale,
Eşti toată dor şi geamăt când te deschizi în floare
Şi clipelor, plăcerile le numeri.
Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ţi-e buza
Cu tine clipele mereu prea iute fug
Alâturi când te simt m-aprind ca şi un rug
Nu-mi pasă că o toamnă îşi leapădă iar frunza.
Pe trup cât sunt arcuş şi tu-mi rămâi vioară
Doar gândul că te-aş pierde şi-o clipă mă-nfioară.

autor Valeria Tomas

 

Anunțuri

Comentarii închise la Incantaţii

%d blogeri au apreciat asta: