Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Cui îi pasă?!

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 26/06/2011

Cui îi pasă?!
Ora cinci. „Slow Ride” pe fundal, mobilul uneva pe noptieră, niște înjurături mormăite.
Câțiva fulgi cad haotic, ea se ridică privește pe fereastră, reprogramează alarma aia nenorocită, vede doi vârstnici cum își scot câinii afară. Se trântește în pat.

Ora șase, un jet de apă rece îi curge pe obraz. Ibricul cu 3 lingurițe -vârf de cafea, fără pic de zahăr uitat la foc mic.
Șir indian-oameni ce merg la uzină.
Scrumiera în care scuipă de fiecare dată lăsată pe colțul mesei lângă pachetu de lucky strike
Ora șapte, în rochia-i neagră, machiaju franțuzesc și cizmele cu toc înalt ce o vor ajuta să își frângă genunchii pe gheață mai încolo. Geanta albastră atârnă de umărul stâng. Zâmbet chinuit în ger, spre autostrada principală, unde puterea gândului acționează în fiecare zi „ia-mă nene” așa numita ocazie.
Ora opt, stație 13 B, vis-a-vis de toaletele comunale, și lângă renumitul Brătianu. În stânga un mustăcios mai pe la 40 de ani își suflă nasul într-o batistă de pe vremea lui Ceașcă, dincolo un puști de nici 15 ani ce se chinuie să tragă dintr-o țigară ținând în mână un pahar plin ochi de cafea ieftină.
Ora nouă, un coridor plini de suflete zvăpăiate, la calorifer doi inși își plănuiesc viitorul- vor să meargă la aceeași facultate
Ora zece, mâzgălește marginea unei pagini din cartea cu variante. Îi e groază, țintește ceasul, câteva minute și sună, câteva minute și plec.

Ora unșpe, câini, mașini, uite și un trabant! Îi era dor de un trabant, parcurge drumul către apartamentul lui.
Ajunsă ciocăne de trei ori, îi deschide-brusc închide, deschide iar. Aceleași reacții de fiecare dată, el se simte mizerabil, a picat două examene, ea încearcă să se bine-dispună, ia o bucată de lemn, aparatu de pirogravat și îi dă contur.
Ora doișpe, după ce trupurile lor, sub albul zilei s-au bucurat unul de altul, fără pic de metaforă ori pasiune, pentru că deja e un obicei, îi cere să o conducă, refuză sub motiv că-n fiecare zi e ziua lui și tânjește după o sticlă de silva dark. Își începe amiaza cu brio. Pe covor zac toate hainele sale.

Ora treișpe, stație craiovei, resemnată, știind că „noi” nu va exista vreodată, că oamenii sunt cele mai egoiste ființe de pe pământ, își înfige căștile minuscule în urechi și bagă tracy chapman -change
Înghesuială, cutie de sardine, într-un final ajunge
Calea București, alt „ia-mă nene”.

Ora paișpe, ajunsă în mansardă îi continuă povestea personajului mult îndrăgit, deși o face fără pic de talent-nu se lasă.
O cană de cafea lângă monitor, un Chopin pe fundal.
Ora optișpe, a încheiat, citește câteva articole pe descoperă (.ro), se bagă cu monitoru-n pat și pune un episod din Jhon Doe.
În final adoarme.
O altă zi

 

autor Dobrescu Bianca

Anunțuri

Comentarii închise la Cui îi pasă?!

%d blogeri au apreciat asta: