Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Tristele/ Preferans/ Gothică

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 25/06/2011

Tristele

Să fii orb? Înţeleg.
Îţi ascunzi privirea
De lumina soarelui,
De propria mea privire.
Să fii orb cu adevărat?
Voi privi în locul tău.
Dar tu nu eşti orb, eşti trufaş,
Poate semeni cu mine.
Doi orbi, eu şi tu,
Doi oedipi, fie.
Nici aşa nu accepţi.
Se pare că vom porni pe căi diferite.
Depinde unde ajungem.
Depinde? De ce?
Ştiu, nu ştiu nimic,
Dar ştiu ceva,
Ştiu că-mi eşti amic,
dar nu-mi eşti proptea.
Astăzi tu mă lauzi,
Mâine mă înjuri,
Tot adaugi şi scazi
Din învăţături.
Ce e bine azi,
Mâine va fi crunt,
Barba tu ţi-o razi,
Dar rămâi cărunt.
Râd cei ce nu ţtiu,
Nici nu vor a şti,
Râd şi eu şi scriu
Doar pentru copii.
Nu am încredere în pupici,
Prefer o înjurătură sinceră,
În locul sărutului
Din vârful buzelor,
Prefer să fiu rănit,
În loc să fiu stropit
Cu saliva linguşelii,
Iubesc lupii, câinii fără stăpân,
Cu condiţia să aibă
Niţel creier.
Ah, nu există?
Luaţi-mă cum sunt
Sau nu mă luaţi defel.
Respect cel mai mult
Firul de iarbă răsărit în februarie.
Filosof vrea să fie oricine,
Dar nu oricine e filosof,
Îmi spune iubita
Din patul ei mov.
Este vorba de spirite viguroase,
Adaugă băiatul care
Vinde case.
Ce anume persistă
Şi ce rezistă?
Contrariul curgerii
Este pământul,
Dar şi cuvântul, cântul, vântul
Vânându-l.
Iubita stă goală
În patul ei mov.
Nu oricine e filosof.
Principiul identităţii
Instalat în propria fiinţă,
Greu s-ar putea discuta
Această chestiune,
Prefer să privesc un câine,
O javră proletară,
Hrănită cu oase de pui,
Prefer o pisică inteligentă,
Ce spune din coadă
Că este mare amatoare
De lapte şi muzică bună.
Prefer un copil încercând
Să-şi contrazică bunicul,
Dând din picioare de nervi,
Dar Heraclit, Parmenide
Nu mă lasă,
Vin noapte de noapte,
Ca doi vampiri fără milă,
Iar lângă mine iubita
n-aude, nu crede.

 

Ferestre spre apus, artist Zamfir Dumitrescu

Preferans
Întâi se străpung urechile,
Apoi rămân cicatricile,
Cineva se ridică din tranşee,
Un glonţ îi străbate creierul.
Unii lovesc cu lopata.
Omul de zăpadă plânge.
Trupul este o rană,
Cuvântul devine trup.
Un chip de femeie pluteşte
Prin camere cu oglinzi ascunse.
Cuiva i s-a pus masca de oxigen,
El mai respiră.
Altul se prăbuşeşte
Peste harta Europei rănite

Gothică

Încoronat cu mirt, eu voi ascunde spada,
Doar un stropşor de spirt şi este gata sfada,
Cu Berenice nu e uşor şi nici cu Hans Phaal,
El bate-n sicriu cuie, dar mortul e oval.
O umbră, trece însuşi regele ciumei negre,
n-ajută râsul-plânsul,nici vrăjile incerte.
Ligeia cade-n plasa viclei case Usher,
Voi nu cunoaşteţi casa, nici vocea de păpuşă
A morţii, mască roşie în hruba cu pendul,
Ne cântă Kenny Rogers, venit din Barnaul.

De ziua nunţii tale-ţi scriu
E o romanţă, mai sunt viu,
Nu eşti un subiect uitat,
Mă simt ca-ntr-un aerostat,
mi-e sufletul plecat de mult,
atâtea nunţi au fost, mai sunt,
eu, noaptea, pot să-ţi fiu o stea,
de sus, din Aconcagua,
un vis în vis, clipind adânc,
de ziua nunţii tale-s blând,
tu eşti şi magmă şi cristal,
sunt muzica din acest bal.

 

autor Boris Marian

Anunțuri

Comentarii închise la Tristele/ Preferans/ Gothică

%d blogeri au apreciat asta: