Arhiva revistei literare Faleze de piatră

accident matinal / salon de invenţii cu exponate din trupul meu / dimineţi distincte

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 25/06/2011

accident matinal
singurătatea nu-i învaţă să uite
………
oamenii au atâtea
feluri de a confisca răsăritul
ca să nu se consume în ochii celor
mai
trişti ca ei
jupoaie nemiloşi cerul sub care au iubit prima dată
de
fiecare strat de culoare
îl ascund printre bancnote uzate
lângă fotografia
primului fiu şi a tatălui mort
încredinţaţi că sângele şi penele
păsărilor strivite
nu le vor păta hainele
şi nici nu vor simţi pe limbă
gustul amar de oase
inventează mii de motive ingenioase pentru a nu-şi
deschide niciodată
inima ca un burete îmbibat cu apă de mare
în care s-au
scăldat laolaltă
înecaţii şi soarele
numai sub tălpile lor goale
nisipul rămâne cald
ca şi cum s-ar fi risipit în ei şi se joacă de-a
sufletul
o dimineaţă neîncepută şi stranie

 

salon de invenţii cu exponate din trupul meu

mi-am inventat un fel de viaţă peste cea scoasă de mama din
pântece
aşa cum inventez câteodată versuri, cum mint
cum cârpesc pe toate
rochiile din dulap un chip frumos într-o poveste de dragoste
am ţesut-o
în carne cu perseverenţă de alchimist
am învăţat să creştem şi să respirăm
împreună în oraşele prin care-am trecut
unele verzi, altele multicolore ca
mine
altele întunecate şi tulburi când ne urmăreau cu ochi de om aţintiţi
pe cusăturile noastre
din ce în ce mai zdrenţuite pe măsură ce anii
trec
şi tot împreună ne-am risipit prin mansarde, bucătării şi
biserici
prin iarba înaltă ca un sequoia în care viitorul făcea
minuni
întinzând pe irisul meu căprui delicatele sale broderii şi
pânzeturi
nu a ţinut mult jocul fără bunici şi nepoţi, un zbor contrafăcut
din aripi împrumutate
te-am găsit rătăcind în pieptul monstruos cu două
şiruri de coaste
tu ţi-ai lipit obrazul de cel dintâi, de care atârnă un
cordon ombilical putrezit
mirosind a fericire şi moarte
dimineţi distincte

îţi leg în fiecare noapte de glezne inima brodată cu ochii sticloşi ai păpuşilor mele
transpir rece spaima nelămurită că te-aş visa alergând
că paşii tăi vor sparge cumva întunericul care-mi înfundă urechile

un pictor nebun mă împrăştie cu vârful penelului
printre lucrurile din cameră

dezmembrată în acest decor imperfect
strig vieţii să nu-mi mai hăituiască secundele
să nu mai pompeze în plămânii oamenilor care nu pot dormi
aerul dimineţilor
separându-i în celule distincte

în pereţi vibrează asurzitor şi aruncă peste mine un somn meschin
pulsul tău şi-al oraşului

uneori uit că tu eşti singura fereastră prin care aş fi îndrăznit să încerc
o formă complet imorală şi stângace
de sinucidere

 

dimineţi distincte


îţi leg în fiecare noapte de glezne inima brodată cu ochii sticloşi ai păpuşilor mele
transpir rece spaima nelămurită că te-aş visa alergând
că paşii tăi vor sparge cumva întunericul care-mi înfundă urechileun pictor nebun mă împrăştie cu vârful penelului
printre lucrurile din cameră

dezmembrată în acest decor imperfect
strig vieţii să nu-mi mai hăituiască secundele
să nu mai pompeze în plămânii oamenilor care nu pot dormi
aerul dimineţilor
separându-i în celule distincte

în pereţi vibrează asurzitor şi aruncă peste mine un somn meschin
pulsul tău şi-al oraşului

uneori uit că tu eşti singura fereastră prin care aş fi îndrăznit să încerc
o formă complet imorală şi stângace
de sinucidere

PHOTO:
Tiffany Liu, Sleep to Dream

autor Alina Dora Toma

Anunțuri

Comentarii închise la accident matinal / salon de invenţii cu exponate din trupul meu / dimineţi distincte

%d blogeri au apreciat asta: