Arhiva revistei literare Faleze de piatră

ca o statuie/ aici/ arpegii şi praf

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 24/06/2011

acum nu mai pot să visez decât dealurile şi norii

şi fornăitul motoarelor

 

nici un vapor cu batiste albe sau drum de seară

cu soldaţi aurii sau cântece din copilărie

 

nimic

pulpele femeilor dorm ca o tâmplă înghiţită

 

aerul e acum rătăcit într-un soi de prezent fără chip

şi aproape îmi ating zeul.

 

 

aici

 

 

am ajuns şi duminica în care pot să-mi închipui o moarte
în avion, lângă o femeie tânără cu părul cerealier şi ochii mari
oarecum speriaţi de partea monstruoasă a frumuseţii,

cu o rochie încreţită dedesubt cu două picioare care vântură
între ele un aer organic
şi câteva priviri arhaice de rămas bun,

mai jos pământul în formă de cactus zemos şi zdrobitor
ca un covor de mătase,
dealurile şi norii ca cele câteva zile sau ani dormind pe o parte.

 

 

 

 

arpegii şi praf

 

 

în timp ce treceam prin oraşul meu de provincie legănat

în burta unui mare bocanc
printr-un spaţiu torid şi picurat cu sânge distilat
poate fiindcă eram atârnat de mijlocul pieptului tulbure
cu un cârlig gros exact prin gaura cheii
în locul pe unde se spune că intră sau ies cuvintele vieţii
m-am întrebat şi eu aşa într-o doară ce-i viaţa
am spus un doamne ajută cam fără ecou, copilăresc,

în staţie un câine dădea domol, scrutând orizontul, din coadă.

 

autor Dan Iordache

Anunțuri

Comentarii închise la ca o statuie/ aici/ arpegii şi praf

%d blogeri au apreciat asta: