Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Ieşirea din jocul virtual

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 14/06/2011


 

Din jocul liber al  spiritului s-a născut o  carte, „Zbor în doi”. O carte frumoasă, neconvenţională, un dialog imaginar a două glasuri lirice. S-a iscat, aşadar, un tandem poetic, Dorina Şişu şi Maia Martin. Un tandem a două suflete răsfrânte în oglindă, o rătăcire printre gânduri,  ocrotită de o voce-călăuză. Dorina Şişu riscă o neliniştită căutare şi scrutare printre fantasme, Maia Martin  veghează meandrele anxietăţii şi săvârşeşte  subtil un ritual de înturnare a imaginarului rătăcitor la certitudinea canonizată şi limpede a vieţii. Maia Martin stăpâneşte şi deapănă, fără nicio urmă de îndoială şi de poticnire, firul Ariadnei în labirintul iniţiatic. Discursul poetic este acompaniat de imagini vizuale conturate cu ironie tandră : unghiuri ascuţite, malefice şi muşcătoare, îmblânzite de curbe line, domestice, ale reflexiei senine şi iertătoare. Dorina Şişu, o voce a unei conştiinţe scindate şi timorate,  este invocată să accepte recursul la dragoste de viaţă şi solidaritate.  Maia Martin oficiază exorcizarea, în cadenţe lirice, a singurătăţii ca vocaţie existenţială, ca ecou al  sensibilităţii sfâşiate de îndoială şi tristeţe. Pragul este motivul poetic şi simbolul la care se raportează dualitatea discursului poetic. Pragul, simbol al trecerii şi al opreliştii, locul geometric al  ambiguităţii, hotar şi deschidere a unui alt tărâm, este valorificat spectaculos de Dorina Şişu. Pragul constituie moment de zăbavă pe genunchii singurătăţii, se întrevede, aşadar, o funcţie patriarhală, a conştiinţei reflexive. Din prag fiinţa se poate avânta în tărâmuri stranii şi misterioase, unde nopţile aurii  strălucesc şi scaldă cerul în vise. Din prag se poate păşi peste ape, cu trupul suspendat în starea de graţie a levitaţiei. Şi tot din prag e posibil să ai percepţiile biciuite de focul apelor revărsate din înalt de cer. Din prag primim izbitura de semne şi urme peste tâmplă care pun peceţile stigmate pe chipul feminităţii damnate: corbul spectral îşi „îngână” şoaptele sale lugubre prin păr, adie moartea prin şuviţele femeii cu gânduri călătoare. Pragul, semn al finitudinii şi al nemărginirii infinite, loc de popas şi de riscantă aventurare în alte tărâmuri, unde se aud urlet de lup, unde sufletul pribegeşte stingher, „neiubit, blestemat”, şi se afundă în colcăiala îmbrăţişării de şerpi. Maia Martin propune ca pragul să fie prilej de iluminare sapienţială, zăbava însingurată este malefică şi dureroasă. Pragul nu este loc de pornire, de plecare, ci loc de ajungere şi frângere a emoţiilor itinerante şi fluctuante provocate din afară. Pragul este spaţiul trăirilor malefice şi istovitoare. Întârzierea în prag, disocierea gândului de acţiune, înseamnă resemnarea la trăire stearpă, vegetativă. Spaima de moarte inhibă libertatea  gândului cutreierător în timp şi spaţiu. Imaginarul însuşi are chipul amputat, desfigurat, conferind afecte antropologice timpului implacabil şi abstract. Maia Martin îşi asumă ferm şi voluntar rolul de înger păzitor al fiinţei zbuciumate şi timorate care se complace stând în prag, în aşteptarea vieţii. Jocul metaforelor aluvionate în pragul dilematic şi dubitativ se întregeşte simbolic prin referinţa la funcţia ritualică a pragului, pragul nupţial. Dorina Şişu evadează din universul halucinant al rătăcirii existenţiale prin coşmaruri şi tenebre, în estuarul romantic al lumii ca vis. Păcatul rămâne, până în finalul de poem, balastul obsedant al pribegiei prin tenebrele imaginate din prag. Maia Martin e stenică şi antrenantă, pragmatismul pragului către stabilitate şi coerenţă se împleteşte armonios cu ritmul graţiei dansante, ritmul romantic al unui vals pe asfaltul urban. De undeva, din unghere şi colţurile ascunse ale pragului din şi către spiritualitate existenţială, se aude zgomotul strident al paharelor de vin sparte şi irosite în cioburi pe podea.. Motivul vinului este difuz şi tulbure în ambele rostiri poetice, aluziile ţin mai degrabă de simbolistica singurătăţii însoţite de vinul care stimulează desprinderea şi fuga din cotidianul ambarasant. Nu este deloc întâmplător că final de comentariu am introdus o referinţă despre un element poetic dionisiac, prezent sporadic şi la Dorina Şişu şi la Maia Martin.. Un text grăieşte subliminal, şi prin nezicere.
Mi-ar fi plăcut ca păcatul obsedant care-şi aşteaptă iertarea şi mântuirea să fi stat el însuşi sub semnul vinului, vinul împărtăşaniei creştine, vinul nupţial. Poate aşa s-ar fi putut organiza ieşirea din jocul virtual în sacru ceremonial. Iată că şi comentatorul s-a contaminat de zbor în doi, de vis.

autor Virginia Paraschiv

Zbor în doi, artist Maia Martin

 

* prefata a vol. „Zbor în doi”, Dorina Şişu şi Maia Martin, Colecţia online de literatură Cititor de proză, 2011

Carte : http://en.calameo.com/read/000310051da8f8836caee

Audio http://frecventacititordeproza.blogspot.com/2011/06/zbor-in-doi-dorina-sisu-si-maia-martin.html

Anunțuri

Comentarii închise la Ieşirea din jocul virtual

%d blogeri au apreciat asta: