Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Chipul omenesc în pictură

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 14/06/2011

Lui LIVIU LĂZĂRESCU

I. Frunzetti

 

Portretul este subiectul unui paradox. Pe de o parte, este un gen dificil care solicita pricepere, timp, concentrare, rabdare… Pe de altă parte, mai toţi pictorii îşi încearcă  penelul în intenţia de a surprinde nu numai asemănarea fizică, ci şi personalitatea subiectului. Este o artă foarte veche, tradiţională, ajunsă firesc în contemporaneitate. La început destinat să imortalizeze celebrităţi, regi şi împăraţi, trecut şi prin rigorile cultului personalităţii, dar având şi cinstea de a imortaliza oamenii care au avut o contribuţie semnificativă în istorie, portretul şi-a câştigat un loc de prestigiu.

Andrei Pleşu

Reprezentarea artistică a unei persoane, în care faţa şi expresia ei sunt predominante -cam aceasta ar fi definiţia portretului. Celebre sunt portetele (dar şi autoportretele) semnate de faimoşi, precum Rembrand, Durer, daVinci, Van Gogh, Kahlo, Picasso… Evident, am putea continua… Şi tocmai multiplele exemple din pictura actuală  subliniază cât de importantă este îndepărtarea de impostură, de kitsch, de făţărnicie.

Autoportret

Liviu Lăzărescu pictează cu distincţie şi demnitate. Capabil să surprindă cu măiestrie asemănarea fizică, el vede însă după aparenţe, pătrunde în sufletul şi gândul omului, descifrându-i psihologia. Modelul lui este uneori o personalitate, un om de cultură, dar poate fi şi bărbatul anonim sau femeia mamă, chipul unei necunoscute. Galeria de portrete pictate de Liviu Lăzărescu respinge poza, expresia superficială… Pictorul caută atitudinea firească, sugerează mobilitate, expresivitate. Nu poţi reda adevărata personalitate a celui pictat, dacă nu surprinzi bogăţia vieţii lui interioare şi valorile sale morale. Pictorul se ataşează modelului, se identifică cu personalitatea acestuia, uneori cu biografia acestuia sau cu idealurile sale, cu sentimentele sale cele mai intime.

Portretele maestrului Lăzărescu sunt interiorizate, surprinse cu un dramatism reţinut, expresia lor e uşor enigmatică. Linia este suplă şi decisivă, supraplanurile figurii aluzive. Rămâne loc pentru privitor să completeze în gând tabloul cu propria impresie. Uneori lucrarea aminteşte de icoane, alteori include un discret simbol sau o aluzie expresionistă… Dar mai ales chipurile pictate sunt dominate de un anumit lirism benefic. Pictorul s-a străduit să fixeze partea frumoasă şi luminoasă a personajelor sau, poate, şi-a ales prototipurile mai ales din categoria celor care binemeritau.

Portretul soţiei

 

autor Dr. DOREL SCHOR

Anunțuri

Comentarii închise la Chipul omenesc în pictură

%d blogeri au apreciat asta: