Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Arta degenerată

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 14/06/2011
Încă din anii ’30 Partidul Socialist Naţionalist German anunţă şi împrăştie noţiunea de „artă degenerată”, căutând să discrediteze arta contemporană considerată ca fiind ruptă de ideologia şi  politica rasistă vizată de conducători. Spre deosebire de  arta oficială tradiţionalistă, care glorifică rasa ariană, nazismul vedea modernismul ca „o anarhie culturală”. Într-un pamflet scris în anii aceia de Gottfried Benn, dar nepublicat de cenzură,  găsim aceste rânduri:
” În mijlocul unei Europe intelectuale care clădeşte o cultură demnă se dezvoltă un grup sprijinit de o societate de asasini care pun muzele la cazne… dar mai presus de tot, ei spun că trebuie exterminat tot ce e oriental, sudic sau occidental, latin, gotic, impresionist, expresionist. Pe acest talmeş-balmeş şi-au clădit <camere de cultură>, Sing-Singuri estetice”. Sub numele de artă degenerată, Hitler a atacat întreaga artă modernă europeană într-un discurs rostit la Nurenberg în 1934. În 1937 Goebbels organizează la München o mare expoziţie, numită „Entartete Kunst”, în care ridiculiza arta modernă şi artiştii care o propagau. Lucrările au fost confiscate din muzee şi prezentate alături de picturi ale unor bolnavi  psihic. Marii artişti ai secolului XX erau batjocoriţi:
Grosz, Beckmann, Emil Nolde, Ernest Kirchner, Marc Chagall , Picasso, Kandinsky, Lyonel Feininger, Kokoscha, Mondrian. Georg Grosz fusese mobilizat în Primul Război Mondial şi armata sădise în  el o profundă ură faţă de casta militară prusacă, pe care o atacă violent în desenele sale. Un schelet este consultat de un medic militar şi declarat apt pentru front (1918).
Gross 

Între 1917 şi 1920 Gross a participat masiv la mişcarea Dada din Berlin, iar în anii ’20 scoate mape cu desene ce parodiau clasa conducătoare, decadenţa societăţii în care lăcomia şi depravarea senzuală stau alături de sărăcie şi boală. Pentru portretele sale incisive era mereu trimis în  judecată, acuzat de blasfemie şi obscen. Exasperat de situaţie, pleacă în 1933 pentru un post de profesor la o şcoală de artă în NY. Reich-ul îl declară „bolşevicul cultural no 1”. Un destin asemănător are şi Max Beckmann, considerat un mare expresionist european. Ca şi Gross, serveşte în Primul Război Mondial ca infirmier la un spital militar; acolo cunoaşte un univers al spaimelor şi al violenţei, imaginile lui deformează goticul tradiţional, el îl combină cu un realism brutal şi cu o violentă critică socială. La Beckmann protestul este elaborat în alegorii şi simboluri bine alese, pictorul privea arta ca pe o „necesitate morală”. În 1933 naziştii îl îndepărtează de la catedra de arte din Frankfurt pe care o deţinea. În anul 1937 este inclus de Ministerul german al Propagandei la expoziţia de artă degenerată de la München. Profund afectat, Beckmann părăseşte Germania spre Amsterdam, unde rămâne până după al Doilea Război Mondial.
Beckmann 

Un alt mare expresionist este Emil Nolde, care provenea dintr-o familie de ţărani din regiunea Holstein. După şcoală de artă la München şi apoi studii la Paris, se stabileşte la Berlin, dar călătorea mult prin Germania, Rusia, Extremul Orient.
Între călătorii trăia ca un pustnic pictând peisaje singuratice. Călătoriile sale l-au ajutat să înţeleagă arta primitivă care deja agita mediile avangardelor europene. Deşi picta mai mult peisaje sau flori de un cromatism deosebit, este declarat artist degenerat şi din 1941 i se interzice să mai picteze. A continuat în secret să facă mici acuarele, iar după război trece la mari picturi în ulei care îl consacră definitiv. Pentru expoziţia de la München naziştii au confiscat 15000 de picturi din colecţii şi muzee germane. Pe pereţi au atârnat inscripţii care explicau că arta degenerată dezvăluie „sufletul evreiesc, insultă femeia germană şi sunt semne de nebunie”. După închiderea expoziţiei (care a avut un mare succes)  multe tablouri au fost vândute în străinătate pentru valută, iar altele arse. Dincolo de Cortina de Fier comuniştii secerau şi ei arta modernă (similar campaniei naziste), artă pe care o numeau decadentă.
Emil Nolde

autor Adrian Grauenfels
Anunțuri

Comentarii închise la Arta degenerată

%d blogeri au apreciat asta: