Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Momente ale Avangardei

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 13/06/2011
Momente ale Avangardei
Cei de la revistele Unu şi Integral îşi propun un program de negaţie a tot ce era „neadecvat ritmului vremii”, chiar şi suprarealismul este privit ca fiind „feminism expresionism”, iar Ilarie Voronca cere ca integralismul să ordoneze estetica printr-o ordine sinteză, ordine esenţă, constructivul clasic şi integral. 

Un alt poet, Mihai Cosma (Sernet), pledează pentru un integralism al  culturii care să sintetizeze ştiinţific „sforţările estetice de până în prezent: futurism, expresionism, cubism etc, totul bazat pe constructivism care să reflecte viaţa grandioasă a secolului răscolit de vitezele mecanicismului”. Încă de pe vremea Contimporanului, se vorbea de sintetism, o sucombare a artelor la tehnicizarea epocii, Ion Vinea scrie în 1924 în „Manifestul activist către tinerime” : „să facem o artă integrală pecete a marilor epoci (elenism, romanism, bizantinism) folosind procedee simplificate până la formele lor primitive”. Artistul model al mişcării era considerat Brâncuşi, care realiza sinteza modernului cu tradiţionalul popular. Revista Integral promova şi viitoarele modele ale artelor grafice : Victor Brauner cu picto-poezii, alături de colaboratorii Voronca, Maxy şi Corneliu Geo Mihăilescu. Pictau în acest spirit Perahim şi Miliţia Petrascu.

Au mai scris integralist: Geo Bogza, Benjamin Fondane, Saşa Pană, Roll, Claude Sernet, Brunea Fox.

AG

2011
AG
2011

„Primăvară futuristă (variantă)”
de Adrian Maniu 

Uite, primăvara reînvie, şi toţi pomii au flori de hârtie.
Cerul e sumar ca un decor. Arăturile sunt pline de noroi.
Vino, vreau să ne plimbăm şi noi. Poate crezi în declaraţii de amor.
Cântecul atât de monoton zârâit în sârme de telefon.
Salcia imobilă cu ciucuri înfloreşte.

Oile de bucurie stau cu capu-n jos.
Trenul trece, fumul cade gros
când pe ape frigul se cojeşte.
Frigul pentru fiecare an, alb ca dinţii tăi – clape de pian.

Clinchetind cu zgomotul de foarfeci radioase, rândunele trec pe cărţi
poştale,
cucul din ceasornic sună-n vale, câmpul putrezit miroase.
Vino, paradox sentimental, tuse înflorită în spital. –
Uite, primăvara reînvie, pentru cei ce nu se pot uita.
Vino, să priveşti uitarea ta şi să calci flori de hârtie.

1914

****

„Păuni culorile năvălesc în priviri”
de Ilarie Voronca
din volumul Plante şi animale. Terase (1929)

Ce frumoase instrumente de muzică sunt peştii
în acest glas străveziu ca un acvariu
toporaşi toporaşi alunecă în oglinzile somnului
tâmplele se înfioară ca fetele la horă
şi noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc

Un clopot de ape respirarea dar câmpurile
poartă funde de fum şi pădurea e o fereastră de răcoare
stele ca unghiile rănesc aerul,
pe mâini toamna desface o lumină

Izvorul rece al frunţii peste tăcerea mea
o pasăre îţi adoarme pe buze
dar glasul tău ar putea fi o catifea
genele descriu în argintul minutului frunze

Orice cuvânt e un robinet de aici
pentru amintirea cu gust sălciu în artere
sub cerul bolnav norii sunt urzici
în ochiul tău şoimul albastrului piere

Colinele sub cascada lumii spălătorese
îşi leagănă ca viori pulpele pline de sâmburi
priveliştea cu ierburi e caldă ca o iesle
şi-n livezile sângelui se îmbulzesc cirezile de vânturi

Lampa din cenuşa nopţilor lampa
un surâs îţi lasă pe degete bronzul ca un fluture
şi paşii depun o zăpadă în glastrele vocilor
cum înalţă ferigi mâinile
primăvara îţi încearcă muşchii precum coarde de pian
peste apa umerilor se roteşte raţă sălbatecă spasmul
întunericul izbucneşte din toate părţile ca un incendiu
sălciile albesc ca oase draperiile
şi glasul tău adoarme pe genunchii mei
ca botul câinelui de vânătoare.

***

Avantajele limbii virgine şi recompensa domnului AA

Tristan Tzara

Valiza se deschide, inutilul anului trecut, pe strapontinele coliviilor primei juneţi, primăvara fară de vârstă revine în piaţa goală privind gura cu aceiaşi dinţi, acelaşi pahar de cristal cioplit cu iniţială mare. Deodată doi domni se opresc, faţă în faţă, unul în profilul primului, privire groasă. Coafura în circuit feciorelnic închis, globulă nervoasă timidă, fericirea arestaţilor. Şi ca-ntr-o pasionată cursă devorăm tot ce a rămas să ştim. Cei doi domni poartă bărbi pavoazate. În clătinare, dinţii-s gata să muşte. Moartea în buzunare, cheia e în buzunar. Cel cu ochiul agil plin de viaţă, domnul AA presupune că va intoxica sticlele din nori. Cei doi domni schimbă cuvinte despre umanitate şi ipotezele sale. Grilajul care înconjoară limbajul fiind strâmt şi sărac. Nu le tremură un muşchi. Nu fac zgomot căci frunzele, pomii iarba şi grăunţele poartă mănuşi de lână. Obişnuinţă şi curăţenie! Bărbatul presară plânsete printre bărbaţi. Orice frază recitată cu „uite” spre sfârşit este profitabilă. Viaţa îşi roade buzele, rogojina de şters picioarele se toceşte.
Unghiile se prepară de moarte prin manichiură. Domnul AA îşi continuă dictarea. Cei doi domni nu ştiu de fapt nimic. Continuând plimbarea, ca o lacrimă de zahăr care nu-şi schimbă vibraţia latentă sub nervul limbii, mulţumită vis-a-visului anihilat. Cei doi domni se reîntorc la ei acasă, locuiesc ambii în acelaşi hotel. 

***

Ridică-ţi fusta şi morala pune-ţi oţet pe genunchi
tatuaje locale, girantele mângâieri, mângâieri şi suspine
botul tău ros de barba mea de os
nu cred, nu te cred. porţi provocante sutiene de vânt
nu bei, nu ţipi, nu piele, nu rang
treci prin gaura capitonată cu veşted granulat în batistă..
mănânci batista cu lacrimi cu tot…
ma diseci, ma trupuieşti cu trup paraşutat în aerofagă fagie

gudurate scheme alambicate în zgomot de fanfară
în lupte pasive, te-ai întors toată fund la mine
fluturând un bilet de avion, o bancnotă cu trei cristale,
paralela 45 şi unghiul tău ravenă muntoasă.
telefonul, sună religios..
alooooo zici şi împleteşti un fular de sconc, ravagiu şi sinucidere.

***
Nota traducătorului:

Uneori să ne întoarcem prin timp mergând cu spatele. Ca un animal asimetric, baletul vorbelor, zgomotul de fond ne înalţă, ne biciuie spiritul întinsul arc de puşcă atemporală. Acţionăm şi Admirăm. un cititor nepriceput ar arunca şi cartea şi pantoful. E mai simplă o călătorie mentală, caloriferul deschis, zigzagul minţii pure, toate acestea făcute dintr-o caramea subtilă ce ţi se topeşte pitită în gură..

***
Tristan Tzara-Monsieur AA L’antiphilosophe 1949
Traducere:  Adrian Grauenfels
Sursa: YZ

Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. adrian said, on 16/06/2011 at 15:06

    Fratilor !
    Nu e clar cine e autorul textului. Se poate adauga numele meu umil?
    Adrian Grauenfels

    Multumesc

    • Hopernicus said, on 17/06/2011 at 7:49

      rezolvat, erau doar initialele,
      imi cer scuze


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: