Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Arshile Gorky – ultimul suprarealist

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 13/06/2011

Arshile Gorky – ultimul pictor suprarealist

1904-1948

Manung Adoian este fiul unui armean care a emigrat în anul 1910  în  USA numai ca să nu fie trimis la război.

Mama sa moare de foame la Erevan, în 1914, după holocaustul turc contra armenilor, iar viitorul artist împreună cu o soră ajung după multe aventuri în Rhode Island – USA în anul 1920. Reuşeşte să îşi regăsească tatăl de care nu se simte legat.  La 31 de ani se însoară, îşi schimbă numele în Arshile (inspirat de mitologicul Ahile) şi împrumută numele de Gorky de la scriitorul rus cu care se credea rudă.

Între 1926-1931 studiază pictura la New York, apoi predă la şcoala centrală de artă a oraşului. Era un excentric, angajase un violonist ungur care cânta în atelierul şcolii, pentru a obliga studenţii la mai multă emoţie în pictură. Spunea în public:

„Sămânţa artei este gândul artistului. Visurile sale îi sunt penelul…”

La început este puternic influenţat de Cezanne, despre care spune că este cel mai mare pictor al umanităţii, apoi este fascinat de Picasso şi de cubism. În anii ’30 sintetizează cubismul cu automatismul suprarealist, apoi  cunoaşte pe doi mari pictori consacraţi, Matta şi Miro, de la care împrumută formele viscerale plasate în spaţii aeriene transparente sau subtil colorate. Formele lui Arshile sugerează organe interne, plante minuscule devenite monştri ameninţători, naturi statice care au viaţă , peisaje pline de extaz sau în conflict psihologic. Viaţa lui Arshile este şi ea o aventură tragică: în 1946 un mare incendiu distruge atelierul său plin de lucrări recente, aflat în Connecticut, în acelaşi an este operat de cancer, în 1948 îşi fracturează coloana vertebrală într-un accident de maşină, ca puţin după aceasta soţia sa  să se spânzure lăsând un mesaj  scris cu creta pe un perete: „Rămas-bun, dragii mei”.

Artistul termină în acelaşi mod brutal în 1948, la numai 44 de ani. Gorky a fost numit ultimul mare suprarealist, având o uriaşă influenţă asupra şcolii americane de artă abstractă. Un vârf al artei sale este tabloul „Ficatul, pieptănul cocoşului” o pânză care sintetizează influenţele lui Cezanne şi Picasso. La vederea acestei pânze, în 1940, Breton declară: „… este cea mai importantă pictură făcută în America…”, complimentând pe Gorky ca fiind un suprarealist !

Pictura este prezentată la galeria Maeght în Paris, în anul 1947.

Dar ciudăţeniile nu se opresc aici, o serie de traduceri ale unor scrisori scrise în armeană sunt azi considerate falsuri produse de Karlen Mooradian, un nepot care descrie stări de melancolie, singurătate şi goliciune, nostalgie pentru ţara sa natală şi mai ales discuţii despre moartea tragică a mamei. Scrisorile au fost vast folosite de autorii care au scris despre Gorky şi arta sa  între anii 1970-1980.  În 1962 un avion se prăbuşeşte, pier în acest accident 92 de călători împreună cu 15 picturi semnate de Gorky. O mare retrospectivă Gorky a fost organizată în anul 2009 la Philadelphia Museum of Art. Alfred Gottlieb spune: ” Gorky a realizat logodna imposibilă dintre suprarealism şi abstracţionism”, iar de Kooning declara că fără Arshile Gorky nu ar fi ajuns la viziunea sa picturală atât de fecundă. „Am întâlnit mulţi artişti şi apoi pe Gorky… El avea talentul fantastic să îţi introducă un cui în cap. Aşa că m-am ataşat imediat de dânsul devenind prieteni.

autor Adrian Grauenfels

http://cititordeproza.ning.com/profile/AdrianGrauenfels

Anunțuri

Comentarii închise la Arshile Gorky – ultimul suprarealist

%d blogeri au apreciat asta: