Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Satiricul duios

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 06/06/2011

PORTRETUL LUI EDUARD MATTES


M-am gândit, oarecum amuzat, că, dacă Eduard Mattes ar intenţiona să noteze pe cartea lui de vizită toate preocupările sale, ar avea oarecare dificultăţi. Pentru că  dânsul este în primul rând arhitect, prin calificare şi profesiune, dar nu e mai puţin cunoscut ca fiind „caricaturistul preferat al publicului”. În acelaşi context, lumea îl cunoaşte şi ca pe un ardent organizator de expoziţii de caricaturi, locale, dar şi internaţionale, la care mobilizează maeştri faimoşi ai peniţei satirice.

În materie de arte plastice, voi nota  preocupările sale de grafician „serios”, de portretist, ilustrator de carte şi copertă de carte, pictură în ulei şi…sculptură în lemn.

Nu e de ajuns. Aici s-ar putea foarte bine încadra şi pasiunea sa pentru fotografia artistică, gen dificil şi apreciat, concretizat prin ceea ce Eduard numeşte, atunci când expune în public, „cutia cu imagini”.

Dupa câteva încercări reuşite pe teritoriul riscant al publicisticii (reportaj, note de lectură), Eduard Mattes debutează în presa de limba română din Israel şi în România cu povestiri. Genul scurt literar presupune putere de concizie şi destulă forţă pentru a capta interesul cititorului. Autorul găseşte cheia potrivită, dovedindu-se (contrar aşteptărilor de la un satiric, caricaturist prin formaţie) un duios nostalgic romantic.

Dar cine poate cunoaşte cu adevărat omul? Înainte de a-l întâlni personal şi, chiar apoi, vazând  statura sa atletică şi ştiindu-l fiul unui celebru antrenor de box din Iaşiul studenţiei mele, nu m-aş fi mirat deloc dacă mi s-ar fi spus că Eduard Mattes este un pugilist consacrat. Un boxer cult, politicos şi cumsecade.

Am scris despre el, mai demult, subliniindu-i calitatea de caricaturist. Îngemănată, însa diferită, este grafica, artă rafinată, spectaculoasă, dar şi modestă în acelaşi timp. Reprezentarea prin desen a unor situaţii, stări sufleteşti, mentalităţi, mesaje – presupune nu numai mână bună ( plus cunoaşterea diverselor procedee tehnice şi materiale), dar şi idei, spontaneitate creatoare, nu puţin curaj. De talent nu mai vorbim… S-a spus despre cuvântul desen, desemn, că ar fi rezultatul unei false analogii cu cuvântul semn. Personal, cred că analogia e valabilă adesea, semnul însemnând şi simbol, semnificaţie, înţeles şi subînţeles.

Nu-mi ramâne decât să încerc o ilustrare a celor scrise, selectând din numeroasele desene, fotografii, stampe  – câteva, puţine, care să-l reprezinte măcar în parte pe artistul simplu şi complex care este Eduard Mattes.

autor Dorel Schor

Anunțuri

Comentarii închise la Satiricul duios

%d blogeri au apreciat asta: