Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Raport II

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 04/06/2011

Lucrurile se împuţiseră acolo, voiam să le cer superiorilor mutarea în alt department, sau chiar demisia, pensioanrea, orice! Voiam să renunţ la postul ăsta care mă scosese din minţi. Cu cât amânam mai mult cu atât simţeam cum mă înmocirlesc şi mă înţelenesc mai tare în situaţia aia. Aşa că într-o zi le-am scris: “…”, aaaaaaa, scuze,  cred că e mai bine să continui în limba ta: “Nu mai suport misiunea pe această Planetă! Ştiu că mă consideraţi cel mai bun cercetător al vostru şi de asta am amânat să vă dezamăgesc. Situaţia de aici mă depăşeşte! Nu pot afla dacă Noi şi Ei avem o origine comună, un adevăr comun, nu le pot afla treapta de evoluţie, nu mă pot raporta la ei în nici un fel! Este foarte greu să spionezi aici, este şi mai greu să fii unul dintre ei, aşa cum mi-aţi recomandat să încerc, în speranţa că voi afla mai multe. Nici ei nu pot afla nimic despre ei, despre calea sau adevărul lor! Pentru că lumea lor se naşte în fiecare clipă, se modifică la fiecare gând, la oricare vibraţie! Pur şi simplu ei îşi inventează lumea fără să conştientizeze! Azi ADN-ul lor înseamnă una, peste un timp, se fac descoperiri că este altceva! Azi există mitul cutare cu argument şi tot tacâmul, mâine treaba se demitizează tot pe nişte baze solide, apar specii noi din neant (mă rog, din mintea lor, dar ei aşa spun : “neant”), apar conflicte şi hazarde tot fiindcă ei şi-o cer subconştient ca să fie cernuţi şi sa dea un refresh lumii, e nebunie! Descoperă nişte legi fizice care funcţionează doar în anumite împrejurări, iar apoi descoperă alt set pentru chestiuni mai subtile, care într-un fel trebuie să (se) împace dar să şi detroneze  celelalte legi!Când îşi doresc lucrul “Y” pur şi simplu cheamă situaţiile şi persoanele favorabile realizării lui “Y” şi ei numesc aceste situaţii “coincidente”. Etc. Macro:  fiecare generaţie are adevărul ei, fiecare generaţie trăieşte cum poate mai bine din ce i se oferă la vremea respectivă, de aceea apar rupturile între generaţii.  Micro: fiecare individ are adevărul lui şi se descurcă aşa cum poate şi cum îl duce imaginaţia. Şi întotdeauna or să fie unii care vor spune despre ceilalţi că au făcut un rahat din viaţa lor şi că ei (cei dintâi) ar fi făcut mai bine. Sunt unii care fac, încheagă de-o viaţă, apoi pierd tot, şi ceilalţi care se ceartă pe făcutul şi pierderea primilor. Aşa merg lucrurile aici! Pentru că fiecare moment poate avea einşpe mii de variante, de materializări, şi cărei variante îi dai mai multă atenţie, aceea se petrece. Ca individ al acestei planete, dacă nu eşti sigur pe varianta pe care ţi-o alegi ca să trăieşti, poţi fi oricând deturnat de la tine însuţi. Pur şi simplu devii experimentul celor din jur:  aşa cum te privesc şi te judecă, aşa devii. Nu vor descoperi niciodată un mare adevăr, o cauza a existenţei lor, pentru căorice motiv face ca lumea lor să fie posibilă şi sa meargă mai departe! Habar nu au în câte moduri pot trăi, după câte seturi de reguli, după câte religii, după câte sisteme politice! Habar n-au câte pot crea şi că ei sunt singurii care duc lumea mai departe, sau o sfârşesc la un moment dat pentru un nou ciclu cu alte începuturi, unele de la 0, altele de la nivel avansaţi, şi o duc spre alte continuări.                                                                                                  Aceştia nu sunt deloc termenii unui raport ştiinţific, nu am respectat nici măcar limbajul de protocol al unei demisii, luaţi-o ca pe o cerere disperată de a fi transportat degrabă în universul meu de baştină!

Cam asta am vrut să îţi spun, dragă prietenă pământeană, este biletul meu de adio! Tu nu poţi vedea cine sunt, nu ai accepta asta chiar acum, dupa ce ti-am zis-o, şi risc să mă transform în acel gând al tău pe care mi-l tot inoculezi de atâta vreme: soţul tău şi tatăl pruncilor tăi. œ

(Post Scriptum adăugat în grabă pe scrisoarea originala: “Repet, este o urgenţă! Transferaţi-mă imediat! Această pământeană m-a virusat cu nişte gânduri care mă pot reseta în orice clipă! Transferaţi-mă acum, cât mă ştiu încă de al vostru şi pot pleca de aici împăcat şi de bună voie!”)

 

autor Anda Bejan

http://cititordeproza.ning.com/profile/andabejan

Anunțuri

Comentarii închise la Raport II

%d blogeri au apreciat asta: