Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Ernesto Sabato- un scriitor și un veac

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 04/06/2011

Cu mai puțin de două luni înainte de a împlini o sută de ani de viață, Ernesto Sabato a decis să pornească în căutarea lui Abaddon sau a lui Dumnezeu din ceruri. Publicația spaniolă „El Pais” l-a numit „ultimul clasic al literaturii argentiniene”, dar el a fost și un scriitor de talie mondială, o mândrie a literaturii sud-americane, atât de generoase în secolul XX cu nume de prestigiu.

Născut în apropiere de Buenos Aires, a murit în aceeași regiune, de pneumonie, deși promisese că va trăi cel puțin un veac. A studiat fizica, a lucrat la Institutul Curie din Paris, a fost remarcat de Bertrand Russel pentru lucrările sale, pentru eseurile sale științifice. După al Doilea Război Mondial se dedică literaturii beletristice și publică trei mari romane care i-au asigurat un loc de frunte în ierarhia scriitoricească – „Tunelul” ( 1948), „Despre eroi și morminte” ( 1061), „Abaddon exterminatorul” ( 1974).

Ernesto Sabato

 

Înainte de război a fost secretar al tineretului comunist din Argentina, a fost trimis să studieze la Moscova, dar în 1935 s-a întors și a declarat că în URSS poți ajunge fie în GULAG, fie într-un spital de psihiatrie. Cu asta relația sa cu comuniștii s-a cam terminat. Camus și Thomas Mann au salutat debutul în proză al lui Sabato. El a primit Legiunea de Onoare franceză, Premiul Medicis ( Italia), Cervantes ( Spania) ș.a. În anii ’80 a fost numit de președintele Argentinei să ancheteze crimele comise în timpul „războiului murdar” din 1970. Numeroasele sale eseuri pe teme politice, dar și literare ( despre Camus, Borges, Robbe-Grillet), au atras numeroși cititori, personalități. A publicat în 1976 un dialog cu Jorge Luis Borges, cu care avea unele afinități.
Creația lui Sabato este dominată de o anumită „stare de vigilență” față de forțele răului. În „Tunelul”, personajul principal este un scriitor care și-a asasinat femeia iubită. În al doilea roman , „Despre eroi și morminte”, oferă o imagine sumbră asupra evoluției societății din țara sa, iar în al treilea roman acest sentiment de îngrijorare devine obsesiv. Abaddon este în Biblia ebraică locul unde se coboară pentru a ajunge în Iad ( Sheol). Apoi, prin transfigurare în lumea greco-latină și în creștinism, el devine Îngerul Morții, care va veni în Ziua Judecății de Apoi. Nu este bine să ai de a face cu acest Înger. Sabato era un pesimist, deși nu a cunoscut grozăviile din Europa anilor de război. Părinții săi proveneau din Italia, tatăl era de origine albaneză, iar mama italiancă. Numele Ernesto, scriitorul și l-a ales singur. Nouă fraţi au murit înaintea sa, dar el a „compensat” prin longevitate această năpastă. Soția sa, Matilde Kusminski Richter, a murit în 1998, el s-a recăsătorit, fiind îngrijit de cea de a doua soție, Elvira. Prima soție i-a dăruit doi fii, Jorge și Mario. Nu știm nimic despre cariera acestora. „ Toată viața am încercat să-mi distrug ființa, pe a mea, nu pe a altora”, acesta era un credo al scriitorului.

sursa foto: http://seniales.blogspot.com/2011/04/ernesto-sabato-1911-2011.html

autor Boris Marian

http://cititordeproza.ning.com/profile/borismarianmehr


Anunțuri

Comentarii închise la Ernesto Sabato- un scriitor și un veac

%d blogeri au apreciat asta: