Arhiva revistei literare Faleze de piatră

poemul lui eu/ animal party/ unei oarecare

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 01/06/2011

poemul lui eu

acest poem începe prin eu şi se va sfârşi prin noi

e despre cum eu stătea întins pe spate în patul lui mort
şi încerca să găsească punctul din tavan în care privea în zilele lui fericite
şi după atâtea găuri în care ochii cădeau şi ieşeau
ca nişte soldaţi pe un câmp de luptă
descoperi singurătatea sub cearşaf cu burghiul în mână
a oftat şi-a căutat colţul buzelor să se ascundă acolo

carnea stătea deja la marginea patului
eu îşi pipăia disperat maxilarul
când vocea ei îşi făcea loc printre oasele lui albe
ca declaraţia unei târfe nemulţumite

ştii
te iubesc mult
dar
dar trebuie să ne despărţim
sună ciudat dar nu pot să te mai sufăr
n-am mai tremurat de ceva timp
şi n-am simţit nici o muşcătură vreodată
vom rămâne prieteni
îţi las ochii ţie
fac eu rost cumva de alţii
adresa şi numărul meu de telefon le ai pe noptieră

eu n-a spus nimic
a rămas îmbrăţişat de tipa cu burghiul
care încerca să-l liniştească spunându-i că totul va fi ok
atâta timp cât ea va fi lingă el
dar gândul lui era în altă parte
la lecţia de anatomie când a aflat pentru prima dată
că muşchii sunt susţinuţi de schelet

***

eu n-a dormit toată noaptea
a numărat cam câţi paşi va face până la ea
şi cam de câte ori va apăsa butonul soneriei ca sa-i deschidă

odată cu răsăritul
a cumpărat un buchet de trandafiri de la o bătrânică uimită
că vede prin eu soarele-n carouri
ceva mai târziu a sunat la uşă
ea a deschis
era mai frumoasă ca oricând
avea ochi noi fără nici o zgârietură
au băut cafea cu biscuiţi de ciocolată
şi-au amintit de mama lor
de tata
de clipele frumoase petrecute împreună
şi cele mai puţin plăcute

aici eu pleacă privirea şi întreabă de ce
ea răspunde pentru că

am deja pe altcineva
acum nu e acasă
dar trebuie să se întoarcă din clipă în clipă
şi n-aş vrea să te găsească aici

eu priveşte carnea care nu i se mai supune
întinsă pe canapea
e tentat să sară în ea
dar paşii îl poartă dincolo de uşă
coboară scările
şi-n faţa blocului îşi priveşte sufletul legat cu sfoara
de-o coastă
încercând să evadeze

 

 

animal party

mă simt prea om
pielea îmi atârnă ca un tricou xxl pe un prunc
de aia simt vidul acesta în mine
în care dragostea ar muri de sete

şi aşa împiedicat am pornit la drum făcând abstracţie
de vorbele tatei precum că sensul vieţii e situat exact pe
contrasensul pe care circulă un jeep blindat şi fără frână

oricum degeaba numim fericire chestia aia când intrăm
dacă suntem nevoiţi să-i spunem altfel când ieşim
deci merită să încerc singurătatea cu degetul
apoi cu palma cu toată mâna să-mi bag tot corpul

voi lăsa în urmă un caiet de amintiri despre orgiile mele
şi cum organizam animal party în coşul pieptului meu
iar ritmurile de hip-hop îmi menţineau inima în formă

astăzi e ziua în care îmi pare rău de tot ce am făcut
că am avut un nume şi că am mers la şcoală
pentru a fi ca ceilalţi care privesc cu doi ochi un singur obiect
şi iubesc doar cu o inimă toate femeile

o să-mi las umbrele fericite acasă
călcate şi aranjate frumos pe spătarul scaunului
boţit voi rătăci prin pustiu căutând
fântâna din care m-am prelins

 

unei oarecare

 

de când m-am mutat la tine tu n-ai mai dat pe acasă a trebuit să sparg
uşa ca să intru şi nici măcar un bileţel nu m-a întâmpinat ca să-mi explice
cum te-ai evaporat în ploaie şi ce mâncare mi-ai lăsat în frigider

oricum m-am acomodat şi fără tine am descoperit ceva mai multe
colţuri decât mă aşteptam le-am mirosit pe rând şi ţi-am descoperit
mărimea pantofilor şi din ce direcţie îţi bate vântul în plete

pereţii ţi-au păstrat umbrele ca nişte copii orfani ce ţin strâns la piept
pozele cu mama lor zâmbind prin orhideele de pe tapete şi oricât
te-aş stropi dimineţile cu cafea tu continui să dormi în zidul înflorat

mă plictisisem privind patul nostru care se aşterne serile automat
şi dimineţile se strânge să mă uit pe geam la o cameră de peste
drum exact ca asta în care stă un individ ce-mi seamănă leit

şi fiind convins că ţi-ai fi dorit un copil l-am făcut singur într-o seară
e un băieţel drăguţ cu părul bălai râde mult şi se plimbă cu burta
pe parchet îţi simte şi el mirosul iar odată cu apusul soarelui sărută

fiecare perete în parte şi spune noapte bună mamă deşi el n-a dormit
niciodată ne îndopăm cu cafea şi-ţi dăruim fiecare clipă din viaţă
privim televizorul non-stop în speranţa că printre ştirile oamenilor

vom vedea o tipă machiată povestind cum ai fost călcată de tir
violată şi strangulată de doi boschetari sau orice altă variantă
numai să mori să fim convinşi că ai existat în vreo lume

 

 

 

 

autor Mihai Carabet

http://cititordeproza.ning.com/profile/carabetmihai

Anunțuri

Comentarii închise la poemul lui eu/ animal party/ unei oarecare

%d blogeri au apreciat asta: