Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Ana & Mircea Petean – Ocolul lumii în 50 de jocuri creative

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 01/06/2011


(Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010)

 

După ce am citit cartea familiei Petean, dedicată jocurilor creative de-a „poezeaua”, ajunsă la ediţia a III-a, am început să sar într-un picior, jucând şotronul în casă şi m-am înseninat. Probabil că, redescoperind bucuria jocului, acea viziune ingenuă asupra lumii, am dat în mintea copiilor. Brâncuşi spunea: „Când nu mai suntem copii, am murit.” Aşa este. Când nu mai avem puterea să descoperim lucruri noi în paleta de frumuseţi a lumii, ne rămâne numai deznădejdea.

Jocurile din această carte mirifică au fost vorbite şi scrise de nenumărate ori, timp de mai bine de 10 ani, la Şcolile Nr. 1 şi 2 din Moisei; Şcolile Nr. 8 şi 9 şi fosta Casă de Pionieri/actualul Club al elevilor din – toate acestea în Maramureş -, unde autorii au fost dascăli în perioada 1977-1989.

Rolul ludicului în poezia lui Mircea Petean l-am comentat într-o recenzie, dar nu ştiam că fenomenul a devenit pentru el o dimensiune a existenţei. Când am citit sinteza definiţiilor ludicului selectate de autori din specialiştii în diverse ramuri ale medicinei, filosofiei etc (capitolul Jocul de-a poezia), mi s-a încreţit fruntea. Pentru Karl Groos jocurile copiilor reprezintă exerciţii de adaptare la problemele vieţii, iar la Freud ele oferă reproducţia simbolică a unor situaţii traumatizante. Nu vom stărui asupra definiţiilor, cert este că jocul, prin gratuitatea şi autonomia sa reprezintă exerciţiul libertăţii manifestate împotriva otricăror constrângeri.

În ceea ce priveşte raportul dintre poezie şi joc, raport care constituie motivul cărţii de faţă, trebuie să-l cităm pe J. Huizinga: „Poesis este o funcţie ludică. Ea se desfăşoară într-un spaţiu de joc al minţii, înmtr-o lume proprie pe care şi-o creează mintea, o lume în care lucrurile au alt chip decât în viaţa obişnuită şi sunt legate între ele prin alte legături decât prin cele logice.”

La care autorii adaugă: „Toate formele poeziei: forme prozodice (măsura, ritmul, rima, asonanţa), mijloace poetice (repetiţia, inversiunea, alternarea, refrenul, eliziunea), forme de exprimare (lirică, epică, dramatică), precum şi motivele îşi au originea în joc.”

Pornind de aici, autorii inventzariază şi poate şi inventează, 50 de jocuri creative, grupate în patru capitole:

1. Locuri literare (anagrama, cuibul de cartofi, jocul silabelor, logogriful, jocul sinonimelor, jocul antonimelor, cuvinte compuse, palindroame şi polindroame, jocul greşelilor de tipar, prefixul arbitrar, calamburul, insula de corali);

2. Jocuri lexicale (jocul sintagmelor, monorima, substituiri, transpoziţii, combinări, proliferarea lexicală, acrostihul, ideea migratoare);

3. Jocuri ale figurilor retorice (epitetul, comparaţia, metafora, personifiarea, oximoronul, hiperbola, litota),

4. Jocuri de imaginaţie (jocuri adaptate, jocuri inventate, tunelul imaginilor, ce s-ar întâmpla dacă?, ce mi sa- întâmplat cu n cuvinte, alte întrebări, alte răspunsuri, moduri de întrebuinţare, spaţii imaginare, obiecte şi vietăţi suprarealiste, inventare de cuvinte, sinestezii, identificări, metamorfoze, miracole, călătorii, cartea vorbită, caietul cu năzdrăvănii, vorbirea în dodii, texte calchiate, pastişa, arabescuri, ocazionale, autoportretul).

Le-am enumerat ca să vedeţi câte jocuri de-a poezeaua au fost experimentate de autorii cărţii.

Acum, după ce am terminat recenzia, am exersat şi eu un joc de liric. Am introdus într-o căciulă, mai multe cuvinte, printre care: joc, viaţă, familia Petean şi altele. Iată ce mi-a ieşit: Viaţa este un joc trist, pe care familia Petean îl joacă frumos şi ne invită şi pe noi să ne iluminăm prin bucuria jocului.

Acum, că am terminat recenzia mă apuc să joc şotron, sărind într-un picior prin cameră.

autor Lucian Gruia

http://cititordeproza.ning.com/profile/LucianGruia

Anunțuri

Comentarii închise la Ana & Mircea Petean – Ocolul lumii în 50 de jocuri creative

%d blogeri au apreciat asta: