Arhiva revistei literare Faleze de piatră

La marginea civilizaţiei – Schiţe din peninsula Balcanică (6)

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 31/05/2011

La marginea civilizaţiei – Schiţe din peninsula Balcanică (6)

 

 

Carl Gustav Otto Kristian Wrangel (1839-1908)

Născut la Hamburg, CG Wrangel face şcoala de cadeţi la Karlberg. Devine ofiţer, om de stat, jurnalist, corespondent la o serie de publicaţii centrale suedeze şi germane şi redactor al mai multor ziare importante. Persoană deosebit de energică, poliglot, extrem de cultivat şi, nu în ultimul rând, o autoritate în lumea hipologică a timpului său. Între anii 1884-1894 a fost corespondent al ziarului Stockholms Dagblad în Balcani, prilej cu care scrie cartea Från civilizationens utkanter, skizzer från Balkanhalvön, unde relatează despre experienţele trăite în România, Bulgaria şi Serbia. Rândurile de mai jos reprezintă continuarea textului publicat în numerele trecute.

 

Din cuvântul înainte al autorului: Aşternute pe hârtie chiar în timpul călătoriei mele prin ţările din vecinătatea Turciei, aceste însemnări nu au altă ambiţie decât aceea de a reda cu fidelitate impresiile şi observaţiile unui turist occidental, ferite de orice fel de păreri preconcepute.

 

 

Partide şi confruntări politice

Emellertid står konungen för närvarande inför en opposition, hviken af hat mot det herskande liberala partiet ej drar i betänkande att smutskasta äfven hans person. Sålunda insinueras af de konservativa att konungen som lön för sitt bifall till en i liberal riktning gående revision af vallagen erhållit sex domäner, hvilkas årliga afkastning uppskattas till 600.000 franks. Ej nöjd härmed kolporterar oppositionen äfven det egendomliga ryktet, att fråga väckts om återupprättandet af fursendömena Moldau och Walachiet såsom skilda stater samt om insättande af framlidne furst Cuzas adoptivson till herskare i Moldau och af furst G. Bibescu som furste af Walachiet. Denna äfventyrliga plan skulle ifrigt understödjas af Ryssland. Nu kan det visserligen icke betviflas, att Ryssland med stort nöje åter skulle förvandla det till sjelfständighet och makt komna Rumänien till ett ryskt vasallrike, men lika säkert är att det för närvarande icke finnes något parti här i landet, som vore villigt att lemna sitt stöd åt ett så äfventyrligt och föga fosterländskt program.

Härtill kommer att det liberala partiet under sin chef Bratianu gjort landet sådan tjenster, att de konservativas skrän ej väger mycket i vågskålen. Hvad man mot ministerpresidenten Bratianu kan invända är, att han är för mycket partiman och såsom sådan har att laborera med en mängd fördomar. Men det är dock ingen småsak att han ibland sina aktiva kan uppräkna: ett ärorikt krig, landets sjelfständighet, konungarikets proklamering, finansernas konsolidering och reorganisationen af armén. Säkert är att den svåraste anmärkning oppositionen man och man emellan gör gällande mot ministerpresidenten är, att grundvalen för hans politik är vänskap med Österrike-Ungern och Tyskland. Det behöfs ej mera för att i Rysslands och dess här varande banerförares ögon stämpla Bratianu till en landsförrädare, som snarast möjligt bör rödjas ur vägen. Man vet ju att här på Balkanhalfön vid hvarje uppstående förveckling ej heter ”Hvar är qvinnan?” utan ”Hvar är Ryssland?”

Läsaren må emellertid ej af hvad jag här yttrat draga den slutsatsen att Bratianu är en riddare sans peur et sans reproche. Ministerpresidenten har sjelf offentligt i kammaren bekänt att han, dertill nödd och tvungen, öfversett med lönmord och underslef och måna af hans åtgärder äro af en högst egendomlig natur. Sålunda utkom här om dagen en förordning i hvilken stadgades att de qvinnor, som vunnit anställning i telegrafverkets tjenst, hädanefter skulle få gifta sig endast med telegraftjenstemän. Hvad kan meningen vara med ett så besynnerligt lagstadgande? Skulle Bratianu vara Darwinist och utgående från den åsigten att föräldrarnes anlag hos barnen framträda i potenserad form, vilja betrygga uppkomsten af en generation, som insupit telegraferingskonsten med modersmjölken? Eller innebär sagda lag ett misstroendevotum mot qvinnan? Det är ju allmänt kändt att tystlåtenhet icke hör till qvinnans staka sidor. Svåra olägenheter äro derför att befara, när en telegraffröken gifter sig med en utom verket stående ung man. Men är denne senare äfvenledes telegrafist, kan allmänheten sofva lugnt. Som sagdt var, något af dessa skäl måtte hafva dikterat den besynnerliga lagen, hvilken i härvarande politisk kretsar är föremål för mycken undran och skämt.

 

 

Cu toate acestea, regele se confruntă în prezent cu opoziţia care, urându-i pe liberalii de la putere, nu se dă îndărăt să-l bălăcărească chiar şi pe el. Partida conservativă insinuează astfel că regele, ca plată pentru sprijinul acordat liberalilor, s-ar fi ales cu şase moşii ale căror venit anual se ridică la aprox. 600.000 de franci. Aceeaşi opoziţie mai colportează şi zvonul că regele ar dori reînfiinţarea pricipatelor Moldovei şi Valahiei ca state separate, cu înscăunarea fiului adoptiv al decedatului Al. Ioan Cuza în Moldova, şi cea a prinţului G. Bibescu în Valahia; plan aventurist susţinut cu înfrigurare de Rusia. E adevărat că Rusia ar transforma cu dragă inimă independenţa şi România cea întărită într-un stat vasal, dar la fel de sigur este că, deocamdată, nu există nici un partid în ţară care să sprijine un program atât de riscant şi de antipatriotic. La aceasta se mai adaugă şi faptul că partidul liberal condus de Brătianu a adus ţării servicii atât de mari încât arţagul conservativ nu cântăreşte prea mult. Ce i se poate imputa primului ministru este legătura lui prea strânsă cu partidul, în această calitate având de luptat cu o seamă de prejudecăţi.

Totuşi nu sunt puţine faptele pe care Brătianu la are la activ: un război glorios, independenţa ţării, proclamarea regatului, consolidarea finanţelor şi reorganizarea armatei. Acuzaţia cea mai gravă care i se aduce este că baza politicii sale este apropierea de Austro-Ungaria şi Germania. Mai mult nici nu trebuie pentru ca, în ochii Rusiei şi ai partizanilor ei, Brătianu să fie tratat ca trădător de ţară ce trebuie grabnic înlăturat. Aici în Balcani se ştie că, în cazul oricărei maşinaţiuni, sfatul dat nu este: „Căutaţi femeia!”, ci „Căutaţi mâna Rusiei!”.

Din toate cele scrise aici, cititorul nu trebuie să desprindă cumva că Brătianu ar fi un cavaler sans peur et sans reproche. Primul ministru a recunoscut public la Cameră că a comis crime, lasă că era în legitimă apărare iar pe de altă parte multe din măsurile luate de el sunt extrem de controversate. Cum este cazul cu ordinul emis mai deunăzi prin care se stabileşte că femeile angajate ca telegrafiste sunt obligate să se căsătorească numai cu telegrafişti. Care să fie sensul unei asemenea legiferări ciudate? Să fie Brătianu un darwinist atât de convins încât să-şi închipuie că genele părinţilor se transmit la copii exponenţial asigurând astfel apariţia unei generaţii care a supt arta telegrafierii odată cu laptele matern? Ori să însemne legea cu pricina un vot de discreditare a femeilor? E un lucru bine ştiut că discreţia nu este una din virtuţile de căpătâi ale femeii. Astfel că, atunci când o duduie telegrafistă se mărită cu un cavaler din afara instituţiei, te poţi aştepta la mari nenorociri. Dar dacă respectivul este şi el telegrafist, ei bine atunci lumea poate dormi liniştită. Cum spuneam, trebuie că unul din aceste motive a stat la baza legii sucite, care a devenit obiectul multor glume şi nedumeriri în cercurile politice de aici.

 

traducere de Daniel Onaca

http://cititordeproza.ning.com/profile/DanielOnaca

Anunțuri

Comentarii închise la La marginea civilizaţiei – Schiţe din peninsula Balcanică (6)

%d blogeri au apreciat asta: