Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Genocidul armean

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 31/05/2011

 

Genocidul armean – o tragedie de neuitat ( text corectat)

Sociolog si istoric, Taner Akcam, născut în Turcia, în anul 1953, este autorul unei importante lucrări, apărută recent și în limba română , la Editura Ararat/ Zamca, cu sprijinul Uniunii Armenilor din România „ Un act ruşinos, genocidul armean şi problema responsabilității turce”.
Cunoscut ca dizident, în trecut, în Turcia, autorul a obținut doctoratul la Hanovra, fiind astăzi profesor la Clark University din SUA. Obiectivitatea autorului nu poate fi pusă la îndoială  şi nici probitatea sa științifică. Din păcate, nici astăzi autoritățile turce nu recunosc și nu-și asumă trecutul legat de marele masacru al poporului  armean din 1915.  Astfel se explică și titlul ales de autor, fără ca el să aducă o acuză poporului turc.  Este vorba de fanatism politic.

Negaționismul care este cunoscut și în cazul Holocaustului şi al  Gulagului nu aduce decât prejudicii omenirii aflate într-o perioadă cu destule conflicte interetnice pe întreg mapamondul. În anul 2007 jurnalistul Hrant Dink a fost fost asasinat la Istanbul, chiar in fața redacției ziarului pe care îl conducea, pentru adevărul pe care încerca să-l dezvăluie opiniei publice turce. Taner Akcam a preluat ștafeta. Cartea sa este cunoscută în numeroase țări.

Destrămarea Imperiului Otoman a implicat soarta a numeroase etnii aflate sub stăpânire turcă timp de secole. Ele şi-au păstrat tradițiile culturale şi religioase. În istoria veche a Armeniei, teritorii aflate astăzi sub suzeranitate turcă au aparținut şi au fost locuite de armeni. „Exemplul islamic pluralist s-a bazat pe umilire, cât şi`pe toleranță”, afirmă autorul. Intoleranța religioasă s-a manifestat la mai toate etniile, oameni nevinovați au suferit datorită numeroaselor războaie, răzmeriţe, pogromuri, de-a lungul istoriei. Congresul de la Berlin din 1878 a adus speranțe şi etniei armenilor, dar ele nu au fost finalizate. Armenii au început să se organizeze, conștiința națională a reintrat în casele armenilor. Pentru aceștia situația era complicată de politica duplicitară a Imperiului Rus si de mișcarea de eliberare a kurzilor, care nu au nici azi o patrie. Diplomați, lideri politici din Europa, din Rusia şi din Orient s-au preocupat de rezolvarea unor conflicte care degenerau adesea în masacre locale. Nici clasa politică din Imperiul Otoman nu era unită, dimpotrivă, reformismul își făcea loc cu mare energie, ceea ce a și condus, după cum se știe, în final la prăbușirea monarhiei. Naționalismul turc a luat forme mai agresive chiar decât în vremea sultanilor din secolele anterioare. Războaiele balcanice au adus grele lovituri Imperiului otoman şi sentimentelor naționale turce.

Primele victime au fost grecii care au fost expulzați în masă din Imperiu. Apoi au urmat armenii. Aceștia s-au opus purificării etnice. Planul de masacrare a armenilor a fost elaborat încă din 1914. Conflictul militar ruso- otoman din cadrul general al Primului Război Mondial s-a reflectat asupra situației armenilor din ambele teritorii – cel aflat sub Imperiul Rus si cel aflat în componeța Imperiului otoman. O situație asemănătoare au cunoscut-o românii din Ardeal în aceeași perioadă.
În februarie 1915 au început deportările armenilor din Cilicia. După ce s-au folosit de armeni în lupta împotriva monarhiei, Junii Turci au făcut o schimbare radicală de atitudine când au ajuns la putere. Practic sultanul nu mai avea nici o influență. Noii guvernanți au trecut la represalii. Armata a participat la genocid. După război, anchetele care au urmărit stabilirea vinovaților au fost incomplete , iar mulți martori au evitat să vină cu dovezi, de teama unor răzbunări. In primăvara anului 1915 au avut loc execuții, deportarea multor copii, femei, oameni lipsiți de apărare, sălbăticia jandarmilor, unor civili, a unor cadre militare depășind închipuirea unei minți normale.

 

Taner Akcam

 

Genocidul asupra poporului armean s-a ridicat la sute de mii de morți, unii apreciază până la un milion. Zadarnic unii armeni au încercat să se convertească la islamism. Marile Puteri cunoșteau situația din rapoartele amănunțite ale diplomaților, ale jurnaliștilor. Dar pe primul plan era Războiul Mondial.

Un cunoscut apărător al armenilor a fost Henry Morgenthau, diplomat american, de origine evreiască. Abia in 1918 lucrurile s-a liniștit, Imperiul dispărea, morții nu mai avea cum să protesteze,vinovații se acopereau cu justificări false. Biserica Armeană din Ierusalim si cea din Armenia caucaziană( teritoriu ocupat de ruși) au încercat să susțină cauza celor în suferință. După război au apărut alte chestiuni pe plan european, mondial, chestiunea armenilor a trecut din nou pe planul secund.
Procesele care au fost inițiate au avut in atenție un număr limitat de vinovați. Armenii mai au de primit, cel puțin sub aspect moral, o meritată compensație.
Cartea lui Taner Akcam este plină de învățăminte despre felul în care se face şi  se scrie istoria. Ea a primit elogii în publicații cunoscute precum „New York Times”, „The New Yorker”, din partea lui Stephen Feinstein, directorul Centrului pentru Studii asupra Holocaustului şi Genocidului, ș.a.
Meritul autorului constă în  păstrarea unui ton echilibrat, în dezvoltarea unui subiect „inflamabil”, în explicarea istoricității unui masacru care în secolul XX a deschis calea unui genocid de și mai mari proporții, Holocaustul din 1939-1945.

 

autor Boris Marian

http://cititordeproza.ning.com/profile/borismarianmehr

Anunțuri

Comentarii închise la Genocidul armean

%d blogeri au apreciat asta: