Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Misterele de la Fayoum

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 28/05/2011

Misterele de la Fayoum


 

Dacă într-una din zile

vom descoperi inutilitatea existenţei

va arăta apusul de toamnă puţin impresionant

singurătatea ne va hrăni ca o mamă îndoliată

 

şi totuşi întreb, ce va rămâne după dispariţia noastră?

o umbră a umbrei

o mişcare a prafului de la un colţ la altul al camerei

şi chiar infinit mai puţin…


Nu neapărat. Trecătorul interesat de arheologie sau artă poposeşte la Fayoum ca să cerceteze portrete funerare  şi mumii din perioada coptăartă produsă cu 2000 de ani în urmă. Sunt singurele picturi colorate pe lemn care au supravieţuit timpului. Datate  din sec. I BC şi până în sec. II AD ( Egiptul de atunci se află sub ocupaţie romană) portretele Fayoum sunt primele exemple de artă clasică. Portretele reprezintă figurile unor onorabili locali, erau ataşate post-mortem mumiilor respective. Azi sunt cunoscute circa 900 de portrete provenind din necropolele de la  Fayoum. Clima uscată din nordul Africii a favorizat conservarea perfectă , culorile apar nealterate de timp sau intemperii.

Puţină istorie

Pe la 1615, un explorator numit Pietro della Valle, nimerit în Memphis Egipt,  descoperă portrete colorate ataşate unor vechi mumii. Aduce cu sine câteva în Europa, dar picturile sunt repede uitate. Două sute de ani mai târziu, în anul 1820, consulul Britaniei în Egipt, Sir Henry Salt, expediază portrete similare la Paris şi Londra, speculând că este vorba de artefacte tebane, iar în 1829 italianul Ippolito Rosellini trimite câteva portrete la Florenţa.  În 1887 Daniel Fouquet aude de existenţa a numeroase portrete însoţind mumii găsite într-un mormânt lângă El-Rubayat. Deşi sosit în grabă, este prea târziu, 48 din cele 50 de portretele pictate  pe lemn au fost folosite la foc în nopţile friguroase din deşert. Interesat de aceste descoperiri, Theodor Graf, negustor vienez de artă, invita pe egiptologul Georg Ebers să le studieze; acesta asociază portretele  Fayoum cu perioada ptolemeică, bazându-se pe monede şi portrete similare, anterior găsite.

În 1892 un german, Von Kaufman, descoperă ” Mormântul Alinei”, în care trei mumii bine conservate conţin trei din cele mai  faimoase portrete găsite în regiune. Se mai găsesc picturi şi mumii la Antinoopolis şi Akhmin. În paralel, arheologii britanici încep excavări la Hamada; acolo se descoperă într-o necropolă romană 81 de portrete în  5 ani de săpături. Expuse la Londra,  aceste portrete atrag atenţia publicului larg. Arheologul Flinders Petrie găseşte în iarna lui 1910-1911, 70 de portrete, din păcate unele în stare proastă. Studiile ştiinţifice făcute de Flinders rămân singura mărturie serios documentată a săpăturilor arheologice legate de mumiile Fayoum. Portretele se aseamănă, subiectele sunt ale unor bărbaţi, femei, copii, pictaţi numai din faţă, o singură figură pe tablou, care ne priveşte,  de obicei un bust  plasat pe un fond monocrom, uneori decorat floral. În majoritate portretele  sunt pictate pe lemn (pe placaje dreptunghiulare) de stejar, cedru, lămâi sau chiparos. Portretele erau ulterior legate cu fâşii de pânză de mumia respectivului, lăsând chipul pictat să privească spre exterior. Tehnic, pictura era aplicată pe un strat subţire de ghips cu care se prepara lemnul, apoi se executa desenul în ceară (encaustic) sau era făcut cu tempera bazată pe ou. În câteva cazuri foiţe de aur simulau bijuterii sau coroane de lauri. Portretele ne arată starea artei antice, aspectele vieţii, coafurile şi veşmintele unei epoci. Jocuri de lumină- umbră  produc efecte tridimensionale, iar degradeurile culorilor ne indică  direcţia luminii în timpul execuţiei portretului.

 

 

Subiectele

Dar ce personaje sunt pictate în  aceste misterioase portrete? Existau aşezări greco-romane în regiunea Alexandria, în coexistenţă cu egiptenii trăiau veterani greci şi o elită de oficialităţi stabilită în nordul Africii încă din timpul dinastiei ptolemeice. Doar pătura superioară, majoritatea demnitari şi clerici, îşi permitea luxul unui portret executat în viaţă. Flinders apreciază la doar 2% pe cei mumificaţi împreună cu portretul defunctului pictat pe lemn. O categorie de mijloc prefera măştile de lut, probabil mai ieftine.

Egiptenii descindeau din Delta Nilului, Egiptul de Sus şi Memphis, coborând spre Fayoum ca să-şi ofere munca în agricultură. Cam 30% din locuitorii Fayoumului erau greci, restul egipteni. Portretele demonstrează simbioza grecilor cu localnicii, în majoritate egipteni. Coloniştii greci au luat de neveste femei egiptene şi au adoptat credinţa lor, astfel că sub stăpânirea romană erau văzuţi ca fiind egipteni get-beget. Morfologia mumiilor este şi ea mai aproape de cea egipteană decât de o altă populaţie europeană. Şi mai stringentă este alura tânără a celor pictaţi în vârsta lor fragedă, viaţa se termina devreme pe atunci. Un cercetător modern, Walker, scanează mumiile şi găseşte concordanţă între vârstă, sex şi portretul ataşat mumiei. Numele găsite pe unele din  portrete au rezonanţă romană,  grecească, dar şi egipteană, hainele şi coafurile sunt clar influenţate de moda romană. Foarte rar găsim informaţii despre profesia defuncţilor. Portretul unui decedat grec ne spune că era proprietarul unui vas maritim, iar o femeie cu numele Hermione, cu adăugirea Gramatikon, era probabil profesoară   sau  posesoarea unei educaţii solide.

 

Dacă la început obiceiurile funerare erau similare la greci şi la egipteni, cu timpul ele se separă. Mumificarea este larg practicată de egipteni, pe când romanii şi apoi grecii încep să folosească cu predominaţie măştile mortuare (începând din sec II ).

Cercetătorii datează portretele din Fayoum ca fiind executate între 30 BC şi până în sec III AD. În general este acceptată ideea că picturile erau produse în timpul vieţii şi eventual corectate cu detalii specifice apărute în timp.  Împreună cu vasele greceşti, frescele de la Pompei şi Herculaneum, portretele din Fayoum sunt cel mai bine păstrate relicve ale vieţii de acum 2000 de ani. Realismul acestor picturi este remarcabil şi mesajul lor inevaluabil. Rămâne în discuţie dacă cei pictaţi arătau exact aşa şi în realitate. Diverşi cercetători moderni au subliniat automatismul portretelor,  care plecau de la o schemă fixă, alterată cu bărbii, coafuri, fără să se dea prea multă importanţă feţei subiectului cu pricina.

Declinul mumificării

În sec III AD, Imperiul Roman intra în criză economică, criză care duce la sărăcirea claselor. Producţia portretelor mortuare este treptat abandonată, totuşi sarcofagele rămân de larg uz. În sec IV, creştinismul se răspândeşte în Egipt, templele sunt neglijate, vechile ritualuri religioase lăsate uitării. Ne rămân portretele de la Fayoum ca un ecou al artei vechi, rare exemple ale portretisticii romane şi ale tehnicilor plastice folosite în Antichitate .


Poezie funerară pentru Fayoum
ce vast program

să omori proştii

necesari ca păduchii câinelui

cum ceasul timpului oprit

 

cei care întorc cârma

cei care caută labirintul

plantând copaci pentru viitoarea umbră

dau efemer

mormântul împietrit

 

am stat la căpătâiul mamei

vorbind cu pământul şi cerul

ea nu era cu mine

pribegea printre nălucile sufletului

se oprea să ude florile

cu grija cu care număram constelaţiile

înainte de tinereţe

vântul mângâia sarcofagul rece

apoi a stins şi candela

ca să nu deranjăm

lungile crengi ale nopţii

autor Adrian Grauenfels

http://cititordeproza.ning.com/profile/AdrianGrauenfels

 

Anunțuri

Comentarii închise la Misterele de la Fayoum

%d blogeri au apreciat asta: