Arhiva revistei literare Faleze de piatră

A 6-a Bienală de Artă Ceramică- Tel Aviv- Israel

Posted in Uncategorized by Hopernicus on 22/05/2011

A 6-a bienală de ceramică pune mai multe întrebări decât rezolvă. Tehnologia actuală devine extrem de signifiantă artelor şi meseriilor. Bienala  deschisă  în Tel Aviv  la muzeul Eretz Israel încearcă  să cerceteze designul ceramic actual, relaţionat la tehnică şi tehnologie. Graniţa dintre metaforic, critică, material şi funcţional se dizolvă în cercetare şi metodă. Relaţionarea lumilor pune faţa în faţa tradiţia manuală cu noile descoperiri, robotica, mass producţia, mediul digital, tipografia tridimensională. Apar legături între tehnica nouă (high tech) şi cea de jos , nesofisticată (low tech). În toate domeniile posibile, natura şi cultura, individul şi societatea,  sunt afectati de dialogul acestor tehnologii. De Chirico  ar fi privit cu enormă mirare coşurile de fum executate din ceramică, smălţuite cu glazuri semi metalice ca un ecou modern al picturilor sale metafizice.

Artist: Guy Jana.

Noile materiale cer experiment , în formă, textură şi mesaj. Expoziţia ne subliniaza dilema artistului şi flirtul său cu materiale, electronică, lumină, materiale plastice noi sunet şi vibraţie. Exponatele ne demonstrează evoluţia tehnică şi conceptuală, nimic nu este un obiect vectorial cu un singur scop bine definit ci produsul se adresează la mai multe simţuri si funcţii ,simultan. El produce sunet , lumină , provocaţie, vizând  atenţionarea celor din jur.

Meira Una plasează portrete în vasele destinate a conţine fructe, sau nuci. Portretul ascuns sub conţinut apare surpriză, la epuizarea fructelor consumate , care la început îl acoperă.

Fundul unor farfurii este util  folosit ca decoraţie  suplimentară sau ca suportul unor amintiri familiale, după cum ne arată  Eitan Gross.

 

Einat Cohen ( panou numit PIXILATIE ) foloseşte transparenţa porţelanului pentru a produce un perete, iluminat la întâmplare de o electronică ascunsă în sânul lucrării. Din când în când luminile schimbă aleatoric culoarea şi locul in spaţiu, ferestrele stinse/luminate sunt in perpetua alternanţă.

 

Ce distanţă de la roata olarului care timp de mii de ani a produs doar vase utilitare !

 

Găsim în expoziţie monumental şi modest, efect vizual dar şi mesaj. Porţelanul bunicii cândva baroc romantic  decorând saloanele pline de crinoline este acum metalizat cu un aur strident. Prinţesa poartă în mână nu un evantai de porţelan ca pe vremuri ci o extravagantă mitralieră, mânuită la fel de graţios ca acel evantai acum 150 de ani  în vitrinele Vienei. Timpurile se schimbă şi nu în bine, descoperiseră grecii antici.

Schimbările sunt cruciale,  artistul nu se mai poate limita la o lume singulară, e nevoit să îmbine design , cu materiale noi, cu nevoia de sofisticare estetică. Curatorul expoziţiei Kineret Palti a ales voit produse ceramice industriale şi arta ceramicii , cele două ramuri sunt prezentate la un loc, graniţele dizolvate, între prezentul trivial şi sublim nu mai putem trage o linie clară, arta, spectatorul şi tehnologia se contopesc într-un singur trup al esteticului.  Găsim în expoziţie expresia unei zicale la modă , larg folosită: mai puţin este de fapt mai mult. Ceramiştii par intrigaţi de formele simple, găsim volume clare, simţim nevoia de subtilitate exptimată prin reducerea complexului la puritatea formelor. O mare plăcere a artei este să ţi se spună cum este făcută, de aici şi fascinaţia de a privi roata olarului, naşterea obiectului sub ochii noştri curioşi.

 

Produs prin rotaţie găsim acest seismograf ceramic , (Rahel Menashe Dor ) sau cilindrii impecabili, de fapt coşuri monolite de fabrici care zgârie cerul amintind  motive ecologice (Avner Singher ) .

Ca şi sculptura, ceramică invită la tactil. Este o nevoie a amatorului de ceramică să o atingă, să-i simtă răceala, suprafaţa, formele . De cele mai multe ori contactul direct este interzis de eticheta PLEASE DON’T TOUCH  care te ţine departe de plăcerea atingerii. Îmi amintesc de bucuria unui critic de artă, care la Paris fiind, a reuşit să mângâie „domnisoara Pogany” a lui Brâncuşi într-un moment de neatenţie a gardianului. Era fericit şi edificat. „Statuia mi-a vorbit „, a adăugat extaziat amatorul de tactil. Ceramică vorbeşte şi ea  vizitatorului. Şi chiar la propriu. Iată această construcţie complexă „Dear John”  a studentului Zemer Peled de la academia Bezalel. El îmbină ceramica finisată cu glazuri metalice, cu proiecţia audio vizuală.

 

 

La celălalt capăt  al experienţei tactile Eva Avidar ne supune la reevaluarea sentimentului. Iată un gândac de bucătărie executat la o super scară , cu toate detaliile bine precizate. Ne îmbie la mângâiat? Probabil că nu, reflexul de repulsie automată anulează tactilul dar nu ne împiedică să admirăm precizia sculpturii ceramice şi arta perfecţiunii în a îmbina armonios materiale.

 

Malli Dolingher preferă să conecteze ceştile de cafea între ele. Textul aplicat digital circula între obiecte, austeritatea este desfiinţată, funcţionalul capăta o altă dimensiune, ni se aminteşte că la o cafea se leagă dialog, prietenie şi destine.

 

Ronit Baranga în compoziţia „Circuitul  Electric”  montează fire între vase şi ceainic , fizica şi arta se contopesc într-o metaforă a conectivităţii care ne guvernează existenţa.

 

Materiale combinate, un mix filosofic este prezent în lucrarea „Corecţie” , artist Varda Yatom . Găsim aici un amestec de materiale ceramice, tabla de cupru, cauciuc şi negru de fum care produc acest cuplu de păpuşi rebutate, de tristă expresie, după o încercare de cârpeală pripită, cu rezultat o reparaţie nefericită.

 

 

Până şi sexul, anunţul erotic, revistele cu conţinut pornografic îşi găsesc ecou in expozitie, iată  acesta farfurie decorată de un colaj inspirat din reclamele fetelor, aplicarea imaginii este făcută prin tehnică fotografică pe o emulsie  ceramică fotosensibilă .

Autor: Yael Jarzin , folosind o bază de porţelan turnată în formă .

Dar cum modifica artistul destinaţia obiectului? Soluţiile sunt infinite, iată cum de exemplu căni de cafea secţionate devin suport de cărţi sau reviste. O librărie ar expune noile apariţii folosind ceştile de cafea?. Probabil că da, cine nu a stat la o cafea cu o lectură în mână? Dar cana şi farfurioara  ne apar elevate de revista de modă,  mesajul este dependenţa culturală între lectură şi nevoia de stimulante si stimulare. ( Autor : Sahar Batsry)

 

Orly Montag reface din porţelan turnat „six pack „, sticle de coca cola, sau apă minerală, alterate cu mânere  imaginare, o fabulă la protestele frecvente ale  consumatorului care nu se descurcă cu sarcina de a căra greutatea acestei poveri, în drum spre casă.

Ceramica industrială este ilustrată de această construcţie high tech, din lemn, metal şi coaste ceramice, sugerând o baie , modelul negativ al unui vas care ţine lichide. Remarcăm ritmul arhitectonic şi finişul exemplar al lucrării.

Autori : Udi Kramsky & Shiri Shamir

Gal Yaari se ocupă cu grafica digitală aplicată pe ceramică. Eventuale dale, sau piese încastrate în tencuială , sunt acoperite cu fotografie de o fineţe şi detaliu, imposibil de realizat manual.

 

 

Formă şi textură. Materiale ancestrale, produse moderne, inteligenţă, gândire la rece în faţa computerului. Este arta ceramică în evoluţie? La sfârşitul renaşterii, la finele postmodernismului ce învăţăm? că arta ceramică este suma multor meseri, care ne modifica viaţa, şi mai ales felul în care o înţelegem. Uneori eşecul, dezamagirea sunt in focusul artistului. Aceste figurine discută complexitatea trupului uman şi deconstrucţia lui. Rupt, dezmembrat , reconstituit, exponatul ne sugerează  straturile mentale parcurse în înţelegerea subiectului, procesul cognitiv prelucrat de emoţie şi gândire .

Bienala din Tel Aviv ne arată ca în spatele fiecărei piese există un sufet, un mod de interpretare şi de prelucrare a mesajului care nu mai este gratuit ci gândit şi desenat cu precizie luând în consideraţie meseria şi tradiţiile ei dar şi pe noi consumatorii de funcţional sau de frumos, în balanţă stând tehnologia care cere reconstrucţie, re design, adaptare şi progres. Energia curge intre arte şi practicul cotidian, manifestul zilei este amestecul , acceptarea, reciclarea. Omenii admiră şi colecţionează ceramică. Multitudinea de activităţi în care folosim ceramica ne defineşte speţa, este o acţiune afectivă, sentimentală. Îmi aduc aminte de mama mea care aranja minuţios vinerea florile, într-o vază veche, o amforă modestă de pământ pictată, spre finalul operaţiei mângâia vaza că pe un prieten drag. Arta ceramică  aşa cum o percepem, veche şi nouă, reţine întrânsa pulsul schimbării, trecerea de la lut maleabil prin foc la rigid , la etern. Există un privilegiu în a produce ceramică, timpul este îndurător cu arta, pot trece sute sau chiar mii de ani care să nu altereze obiectul, spiritul său va rămâne acolo, ecou al unor oameni şi epoci.

 

Text si foto: Adrian Grauenfels

Aprilie 2011

 

Anunțuri

Comentarii închise la A 6-a Bienală de Artă Ceramică- Tel Aviv- Israel

%d blogeri au apreciat asta: