Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Tratatul de pace dintre regele hittit Hattusilis al III-lea şi faraonul egiptean Ramses al II-lea

Posted in Numărul pe luna martie (3) by Hopernicus on 25/02/2010

I. Consideraţii introductive

Încă din cele mai vechi timpuri statele s-au înţeles între ele asupra unui tratat.

Din punct de vedere istoric angajamentele unilaterale şi tratatele bilaterale au existat înaintea apariţiei multilateralismului[1]. Pâna la apariţia scrierii, tratatele se încheiau oral, printr-o înţelegere verbală. Ordinea politică[2] în Mesopotamia era garantată de jurămintele date în faţa zeilor care duceau la respectarea obligaţiilor luate. Violarea[3] tratatului era asimilată violării jurământului dat zeilor, care era cea mai bună justificare pentru începerea războiului.

În epoca antică tratatul se încheia sub două forme: orală (martori erau chemaţi zei sau fiinţe umane ) şi scrisă.

Care este cel mai vechi tratat nu se poate spune cu exactitate, dar elemetele de bază ale unui  tratat găsim încă din perioade foarte vechi, cum este cazul   oraşelor-state, Lagaş şi Umma în perioada Dinastiei III.

Tratatul dintre Eanatum din Lagaş şi Enakale din Umma este un tratat încheiat între conducătorii celor două oraşe-state atestat în mod indirect.[4] Tratatul[5] priveşte graniţa în districtul Gu ́edena. Aici Eanatum a ridicat o stelă în care îi mulţumeşte regelui Mesalim, cel care a arbitrat conflictul.

Text[6]:

„Enlil, regele tuturor ţărilor, tatăl tuturor zeilor, prin porunca sa autoritară a delimitat graniţa dintre Ningirsu (zeul-patron din Lagaş) şi Şara (zeul-patron din Umma). Mesalim, regele Kiş-ului, la porunca (zeului) Iştaran, a măsurat-o şi a ridicat un monument acolo. Uş, domnul din Umma, a acţionat cu aroganţă: a distrus monumentul şi a mers pe câmpia Lagaş-ului, Ningirsu, războinicul lui Enlil, la porunca lui dreaptă, s-a bătut cu Umma. La porunca lui Enlil, a aruncat plasa mare de luptă asupra ei şi a ridicat o movilă de înmormântare pentru ea pe câmpie. Eanatum, domnul din Lagaş, unchiul lui Enmetena, domnul Lagaş-ului, a delimitat cu Enakale, domnul din Umma. A extins graniţa-canal  de la canalul Nun până la Gu ́edena, lăsând o fâşie de 2, 105 nindan[7] din pământul lui Ningirsu sub controlul Ummei şi a stabilit o ţară a nimănui acolo. A inscripţionat şi a înălţat un monument la acel canal şi a restaurat monumentul lui Mesalim, dar nu a trecut în câmpia Ummei la graniţa lui Ningirsu în punctul (numit) Namnundakigara, a construit o capelă lui Enlil, o capelă lui Ninhursag, o capelă lui Ningirsu şi o capelă lui Utu. Conducătorul Ummei putea exploata 1 guru[8] de orz din orzul lui Nanse şi al lui Ningirsu ca împrumut cu dobândă. A luat cu împrumut şi au crescut 8 640 000 guru. Întrucât nu a fost capabil să plătească acel orz, Urluma, domnul din Umma, a deviat apa din canalul-graniţă al lui Ningirsu şi din canalul-graniţă al lui Nanşe. A dat foc monumentului lor şi le-a zdrobit şi distrus capelele zeilor lor, care erau construite pe punctul de frontieră Namnundakigara. A recrutat străini şi a traversat şanţul de graniţă al lui Ningirsu. Enanatum, domnul Lagaş-ului, s-a luptat cu el în câmpul Ugiga, câmpul care aparţine lui Ningirsu. Enmetena, fiul cel iubit al lui Eanatum, l-a învins. Urluma a scăpat, dar a fost ucis chiar în Umma… La acea vreme Il a luat domnia Ummei pentru el însuşi. El a deviat apa în canalul-graniţă al lui Ningirsu şi în canalul-graniţă al lui Nanse… El a plătit (numai) 3600 guru din orzul Lagaş-ului. Din cauza celor două canale, Enmetena, domnul Lagaş-ului, a trimis soli lui Il, domnul Ummei, hoţul de câmp. Vorbind cu duşmănie, a spus: „Canalul-frontieră al lui Ningirsu şi canalul-frontieră al lui Nanse sunt ale mele. Eu voi muta graniţa de la Antasura la Edimgalabzu”. Dar Enlil şi Ninhursag nu i-au îngăduit asta… (lacună)

Acest tratat recunoscut astăzi indirect este rezultatul unui arbitraj internaţional, inscripţionat în anul 2450 î.e.n. de Enmetena, conducătorul oraşului Lagaş. Elementul esenţial al arbitrajului, terţa persoană, care să judece diferendul dintre părţi , în textul prezentat, este  Mesalim – regele din Kiş. Expresia „o ţară a nimănui”, regăsită în textul de mai sus, se confirmă în definiţa zonei neutre, din păcate textul nu mai face nicio altă referire. În general interacţiunile dintre state nu erau ostile, casele regale comunicau pe picior de egalitate având relaţii diplomatice.[9] Astăzi, se păstrează la Muzeul Luvru, Stela Vulturilor a lui Eanatum din Lagaş (c. 2400 î.e.n.)[10], care simbolizează victoria asupra Ummei reprezentând soldaţi în luptă şi vulturi care adună oasele celor morţi.[11]

Versiunea elamită[12] dintre regele Naram-Sin[13] (2260-2223 î.e.n.) şi un rege încă necunoscut, presupus a fi regele din Awan, Elam[14], găsită la Susa (Iran) , datată în jurul anului 2250 î.e.n. dovedeşte o înţelegere:

„Prietenul meu este prietenul tău, duşmanul meu este duşmanul tău”.

Naram-Sin este primul rege care şi-a luat titulatura de zeu – în faţa numelui său apărând de fiecare dată semnul DINGIR, care simbolizează zeul în sine – şi care  s-a autointitulat „Regele celor patru părţi ale lumii”, datorită cuceririlor făcute în toate cele patru puncte cardinale.  Este mai ales cunoscut după Stela Victoriei pe care a ridicat-o, în semn de izbândă asupra regelui Satuni din Munţii Zagros.  Stela, reprezintă armata akkadiană urcând pe munte şi pe regele său în frunte; a fost descoperită la Susa (Iran) în 1898, este lucrată în calcar şi a fost luată ca pradă de război de către regele Şutruk-Nahhunte I[15]. Astăzi, stela se află la Muzeul Luvru din Paris. O data cu dezvoltarea şi trecerea la epoca fierului tratatul se micşorează, el fiind compus din titlu, stipulaţii, blesteme şi martori.

Cele mai multe informaţii despre diplomaţie le găsim în Arhivele de la Mari (Siria) şi Scrisorile de la Tell el-Amarna (Egipt) astfel, Tratatul dintre Hattusilis III (c. 1275-1245 î.e.n.) şi Ramses II (1290-1224 î.e.n.), Tratatul dintre Mursilis şi Duppi-Teşub, Tratatul dintre Suppiluliumas şi Şattiwaza, Tratatul dintre Niqmepa din Alalakh şi Ir-Im din Tunip, Tratatul dintre Idrimi  şi Pilliya (sec. XV î.e.n.), Tratatul dintre Esarhaddon (660-669 î.e.n.) din Asiria şi Baal (sec. VII î.e.n.) din Tyr; aceste sunt numai câteva din tratatele descoperite. Tratatele acestea sunt prima fază a diplomaţiei lumii.

În dreptul roman, spre exemplu, tratatele internaţionale erau de două feluri, foedera aequa (tratate încheiate pe picior de egalitate, de obicei se încheiau după războaiele când rezultatul rămânea indecis, acestea de obicei prevedeau o alianţă defensivă, fiecare având dreptul să ceară ajutor celeilalte părţi în caz de atac extern) şi foedera iniqua (tratate de subordonare, de obicei se încheiau după războaiele în care Roma ieşea victorioasă, astfel statele învinse erau obligate să plătească sume de bani, să aibă aceeaşi duşmani, aceeaşi prieteni, ca şi romanii)

Toate aceste elemente se regăsesc şi în  tratatele pe care le voi prezenta mai jos.

Elemente de bază ale unui tratat le regăsim în tratatul dintre Hammurapi şi Zimri-Lim, acesta nefiind păstrat în condiţii foarte bune astăzi, în sensul că se păstrează doar o parte din tăbliţă, şi deci, nu este complet, este dat oarecum uitării, primând tratatul dintre Ramses II şi Hattusilis III, complet şi în mai multe exemplare, păstrat foarte bine.

În continuare prezentăm partea de tratat care s-a mai păstrat astăzi din documentul scris de regele Hammurapi în 1756 î.e.n. către regele Zimri-Lim (c. 1775-1761 î.e.n.):

Text:

Pe (zeul) Şamaş al cerului, stăpânul pământului şi (zeul) Adab al cerului, stăpânul deciziilor, Hammurapi, fiul lui Sin-muballit, regele Babilonului a jurat: „De azi înainte, atât cât voi trăi, voi fi în război cu Siwe-palar-huhpak[16]. Nu voi primi servitori sau soli de la el şi nu îi voi trimite pe aceia lui. Nu voi face pace cu Siwe-palar-huhpak fără aprobarea lui Zimri-Lim, regele de la Mari şi al ţărilor tribale (grupuri nomade). Dacă iau în considerare să fac pace cu Siwe-palar-huhpak voi conveni cu Zimri-Lim, regele de la Mari şi al ţărilor tribale. Să aud că nu ar trebui să fac pace.Vom face pace cu Siwe-palar-huhpak numai împreună.Cu onestitate şi sinceritate, jur acest jurământ zeilor mei, Şamaş şi Adab, înaintea lui Zimri-Lim, fiul lui Yahdun-Lim, regele de le Mari şi al ţărilor tribale.”

La prima vedere pare un act unilateral de voinţă, raportat la ceea ce înţelegem astăzi prin tratat. Dar, având în vedere faptul că în perioada respectivă trimiterea acordului printr-un mesager şi acceptarea verbală (jurământ) a propunerii în faţa acestuia însemna încheierea unui acord, care crea, modifica sau stingea obligaţii este recunoscut ca tratat.

Caracteristicile tratatului sunt funcţie de următoarele criterii: după numărul participanţilor, tratat bilateral; după termenul de validitate, tratat fără termen; după criteriul posibilităţii de aderare, tratat închis; după criteriul obiectului tratat politic şi de alianţă[17]; după forma în care se încheie, forma scrisă. Elemente esenţiale ale tratatului sunt: părţile – subiecte de drept internaţional: regele Hammurapi şi regele Zimri-Lim; voinţa părţilor – exprimată în mod liber, tratatul este încheiat de comun acord cu respectarea voinţei părţilor; obiectul – raporturile juridice create prin normele stabilite în tratat, relaţiile de alianţă. Efectele tratatului sunt res inter alios acta. Încălcarea tratatului duce la ruperea relaţiilor de cooperare şi conflict. În particular, pentru perioada respectivă este esenţial elementul jurământ, acesta atesta valabilitatea tratatului, poate fi considerat astăzi echivalentul unei semnături; cu toate că orice act de acest fel se ştanţa cu sigiliul regal, jurământul nu intervine ca o completare, ci sigiliul regal se află în plan secundar. De aici, reiese importanţa rostirii acestui cuvânt „jur”, având caracter solemn şi sacru în acelaşi timp. Jurământul înseamnă participarea la tratat.

Negocierea unui tratat reiese din următoarea scrisoare trimisă de Hammurapi lui Zimri-Lim care este în sine o negociere a orăşelului Hit, bogat în bitum. Ruperea relaţiilor diplomatice dintre cei doi, lunga prietenie şi alianţa (bazată totuşi pe interese) se năruieşte datorită acestui orăşel, atunci când Hammurapi se hotărăşte să spulbere frumoasa Mari; de atunci Mari nu va mai fi niciodată ce a fost în cei 700 de ani ai existenţei sale precedente, devenind o mică aşezare. Hit era aşezat la graniţa celor două regate, Babilon şi Mari. Dacă pentru Hammurapi acesta avea mai mult importanţă economică, pentru Zimri-Lim  acesta avea importanţă spirituală, deoarece aşezarea orăşelului pe malul Eufratului a făcut din el centrul justiţiar şi religios, deoarece ordalia, se manifesta aici; Hit, în acest sens, mai era denumit „Oraşul Râului-Ordalie”.

Scrisoare oficială[18]:

Misiunea stăpânului meu merge bine. Am sosit la Babilon şi i-am relatat lui Hammurapi mesajul pe care stăpânul meu mi l-a dat. Era fericit şi a afirmat:”Tratatul să fi fost la porunca vreunui zeu ca Zimri-Lim mi-a trimis aceste cuvinte. Acum că eu, Zimri-Lim şi Yarim-Lim[19] am încheiat o alianţă şi ne-am alăturat forţele, nici un inamic sau duşman nu poate să facă nimic şi vom înlătura cu mâna duşmanul din această ţară.” Hammurapi a spus asta şi alte lucruri şi era într-o dispoziţie bună. I-am spus orice ca să-l fac să se simtă bine şi i-am plăcut cu vorbele mele.A doua zi, i-am adus tăbliţa cu tratatul pe care stăpânul meu îl schiţase. L-a ascultat, însă când Hammurapi a auzit ce era în tratat despre Yumahammu, Hit şi Yabliya, el a spus:

„De ce face Zimri-Lim greutăţi în ciuda cuvintelor lui bune? De ce a scris pe tăbliţă Yumahammu şi Hit?”. Am răspuns:

„Niciodată stăpânul meu nu a pretins ceva care nu-i aparţine”(lacună)

Hammurapi spune:

„Scoate Hit din textul tratatului ca să pot jura pe el, apoi mergi la trupele tale şi porneşte campania. După ce scopul nostru a fost atins, regii noştri vor veni împreună şi vor judeca acest lucru. Voi accepta verdictul lor.”

Mi-a spus asta şi am replicat:

„Stăpânul meu a adunat pentru tine sprijinul întregii ţări şi a mers împotriva duşmanului cel rău care te-a încercuit, ca să-l înfrângă şi să înlăture apucarea lui de pe ţara Akkadului. În schimbul tuturor lucrurilor bune pe care le-a făcut stăpânul meu, retrage-ţi pretenţia asupra oraşelor care aparţine stăpânului meu şi jură pe zeul Râu, fă-i o favoare şi când totul e bine şi încheiat nu adu acest subiect de neînţelegere din nou şi stărui necazul.”

A răspuns:

„Ţi-am spus grijile mele… De ce vrem Hit? Întrebare. Puterea ţării tale stă în măgari şi care, puterea ţării mele stă în corăbii (vase), tocmai pentru asta vreau bitumul şi smoala din acel oraş. De ce pentru altceva aş vrea oraşul de la el? În schimbul Hit-ului voi asculta la orice cere Zimri-Lim.”

Prin urmare, regele din Mari refuză negocierea şi astfel Hammurapi începe o campanie militară în urma căreia cucereşte Mari şi în subsidiar, Hit. Se pare că Zimiri-Lim a fost adus la Babilon în privaţiune de libertate dar Hammurapi i-a acordat un  tratament regal. Toate pietrele de hotar[20] sunt schimbate pentru a demarca noul teritoriu cu noile obligaţii. Aceste delimitări le regăsim nu numai pe pietrele de hotar dar şi pe codurile timpurii[21]: Codul lui Ur-Nammu/-a, Legile de la Eşnunna, Codul lui Hammurapi; din nefericire Codul lui Lipit-Iştar nu se păstrează în totalitate şi nu avem cunoştinţe că ar fi inscripţii privind teritoriul.

Diplomaţia[22] este prin urmare o intrigă complicată care, ducând la o victorie între reprezentanţii oficiali, pregăteşte de fapt o victorie militară. În  concluzie diplomaţia se bazează pe vasalitate, alianţe şi tratate de pace[23].

„Marea strategie” a Egiptului este un concept evaziv[24], astăzi strategia este considerată foarte simplă. Diplomatul, consilierul economic şi militarul se regăseau în aceeaşi persoană inclusiv pe câmpul de luptă. Ramses II în calitate de comandant şef conducea marile campanii, ocazional avea un adjunct, sau în campaniile mici  putea fi convocat la război.

Polemologia[25] este ştiinţa care are ca obiect de studiu cauzele şi factorii care favorizează apariţia războiului.

Câteva aspecte ale bătăliei de la Qadeş[26] (1285 î.e.n.), în urma căreia Hattusilis III şi Ramses II mai târziu aveau să semneze tratatul de pace.

Mai întâi trebuie menţionat că localitatea Qadeş a fost sub control hitit, dar în anul 1458 î.e.n. în bătălia de la Megiddo, regele hittit pierde controlul şi cade sub ocupaţie egipteană. Peste două sute de ani va avea loc o altă bătălie, aceasta:

Scopul războiului întreprins de Ramses II a fost să pună capăt amestecului hittit în sfera de influenţă din Siria ce aparţinea  Egiptului, lovindu-l pe regele hittit departe de baza sa din Egipt.

Bătălia de la Qadeş

Comandant Ramses II – Egipt Comandant Muwatallis II[27] – Hatti
Deplasarea de forţe din sudul spre nordul Egiptului, spre localitatea Qadeş (Siria)c. 2.000 care de luptă[28]c. 16.000-20.000 infanterie

Aliaţi:

mercenari din Amurru

*Pierderi considerabil mai mari

Deplasarea de forţe din Asia Mică spre localitatea Qadeş (Siria)c. 3.000 care de luptăc. 20.000 infanterie (neangajată în luptă)

Aliaţi: regi/guvernatori:

1) Pidasa (la Sud de Troia),

2) Dardanya (dardanii Troiei),

3) Masa (Anatolia de SV),

4) Ruka (Lycia),

5) Rimişarrina, regele Alepului,

6) Arzawa (Anatolia de Vest),

7) Qar(a)qisa (Caria).

*Pierderi considerabil mai mici

Bătălia de la Qadeş este probabil bătălia cu cele mai multe care de luptă din istorie, c. 5000 la număr. Armata lui Ramses II înaintează uimitor de rapid, durata tranzitului fiind de numai o lună până la destinaţie. Armata egipteană era împărţită în 4 divizii, de 4-5.000 oameni fiecare divizie care purta numele zeilor Sutekh[29], Ptah, Ra şi Amon; era compusă din care, arcaşi, suliţaşi şi luptători cu securea. Doi „dezertori” hittiţi i-au spus lui Ramses II că regele lor este departe şi că nu a ajuns la Qadeş. În fond aceştia doi erau spioni trimişi să culeagă informaţii. Sub tortură ei mărturisesc că trupele lor sunt foarte aproape. Comunicarea făcându-se destul de greu între trupe, hittiţii lovesc flancul expus al Diviziei lui Ra; egiptenii din această divizie neştiind ce au mărturisit spionii, astfel Divizia lui Ra a fugit şi s-a împrăştiat chiar împotriva Diviziei lui Amon, care prin urmare a intrat şi ea în derută şi fugă incipientă. Conform relatării egiptene, în acest moment Ramses II personal în carul său s-a năpustit asupra celor câteva mii de care hitite şi i-ar fi învins singur pe hitiţi.

Momentul aceste este prezentat de varianta egipteană exagerat, dar este posibil ca regele egiptean printr-un act de curaj pe câmpul de luptă să îşi fi adunat trupele, aşa cum a făcut şi Caesar mai târziu, în mai multe ocazii. Carele egiptene, mai uşoare decât celelalte au reuşit să se regrupeze mai repede şi să evite atacul devastator al hitiţilor. Unele trupe hitite au început să jefuiască tabăra egipteană, timp în acer au intervenit mercenarii din Amurru luându-i prin surprindere. Acest fapt i-a permis lui Ramses II să îşi regrupeze diviziile Lui Amon şi Ra şi să îi împingă pe hitiţi la nord de Qadeş. La căderea nopţii a venit Divizia lui Ptah din Sud şi hitiţii s-au mutat în oraş pentru protecţie. Divizia lui Sutekh nu a apărut în timp util ca să participe la luptă. Ramses II nu a fost atât de puternic ca să asedieze o forţă aşa mare care se afla dincolo de zidurile oraşului şi şi-a retras armata, acceptând o înfrângere strategică sau o remiză.

După moartea lui Muwatallis II, conducător la Hattusa revine tânărul prinţ Urhi-Teşup[30], dar fiind într-un conflict direct cu unchiul său, Hattusilis III, după câţiva ani, acesta din urmă reuşeşte împreună cu soţia lui, Puduhepa, să îl alunge de la domnie să îl exileze.

Ramses II a ordonat ca bătălia de la Qadeş[31] să fie inscripţionată şi desenată pe zidurile mai multor temple.[32] La şaisprezece ani de la bătălia de la Qadeş regii celor două naţiuni aveau să negocieze o alianţă şi un pact de neagresiune – tratatul de pace -.

II.    Tratatul de pace dintre regele hitit  Hattusilis[33]al III-lea

(c. 1275-1245 î.e.n.) şi faraonul egiptean Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.)

Tratatul de pace (THR) dintre regele hitit Hattusilis III şi faraonul egiptean Ramses II este un prim izvor al reglementărilor de drept internaţional public şi în particular  reglementărilor privind pacea[34]. Tratatul de faţă este cel mai cunoscut tratat de pace, el îmbracă două versiuni şi este scris în trei limbi. Datorită faptului că tratatul a fost scris nu numai pe tăbliţe ci şi pe zidurile templului Karnak din Egipt şi redactat  în trei limbi prezintă o importanţă deosebită. Tratatul a fost iniţiat de regele hittit care a dat dovadă de diplomaţie[35] şi a trimis prin mesageri[36] textul în Egipt pentru  a reglementa clar situaţia dintre cele două puteri.

Cunoscute şi sub numele „Scrisorile de la Amarna”[37], Scrisorile de la Tell el-Amarna este numele dat unei colecţii de 350 de tăbliţe scrise în caractere cuneiforme, găsită în 1887 de către o femeie dintr-un sat,[38] la c. 280 km sud de Cairo, Egipt. Printre ele se numără şi tratatul pe care îl vom prezenta mai jos. Tell el-Amarna a fost o aşezare fondată, în 1362 î.e.n., de către faraonul Akhenaten (sau Ahnaton, Amenofis IV, c. 1352-1336 î.e.n.), drept capitală a sa, închinată cultului zeului Aton, în prima încercare de impunere a monoteismului atestată în istorie.. Oraşul era format din trei palate, câteva temple, reşedinţe, un cartier pentru muncitori, ateliere pentru sculptori şi „Ministerul de externe” – al cărui depozit de tăbliţe a reînviat pentru noi diplomaţia timpului. Arhiva de scrisori conţine în majoritatea sa scrisori primite şi 11 scrisori în egipteana care sunt copii sau chiar nu au fost trimise. 43 de tăbliţe cu conţinut diplomatic sunt scrise în akkadiană, care era limba oficială de corespondenţă între Egipt şi Asiria, Babilon, Mitanni[39], Hatti şi Alaşiya; dar şi o serie de scrisori de la prinţi din Canaan.  Tăbliţele cuprind scrisori de vasalitate[40], scrisori ce tratează probleme politice, acorduri comerciale, aranjamente diplomatice, căsătorii, schimburi de cadouri.  Scrisorile canaaneene se deosebesc de toate datorită stilului poetic: „Aripile vulturului Baal se frâng”sau „Şi tu vei suge laptele naţiunii”[41]. Pe când scrisorile egiptene sunt mult mai exacte: „Dacă regele, stăpânul tău, iubeşte servitorul tău, atunci să elibereze 3 oameni şi să-i lase în viaţă.” [42]

Tratatul original a fost descoperit la Tell el-Amarna şi este scris pe o tăbliţă de argint ce numără 18 paragrafe. După descifrarea hieroglifelor s-a putut citi textul de pe zidurile templului Karnak, dar un secol mai târziu când cuneiformele hittite au fost şi ele descifrate s-a ajuns la concluzia că ceea ce scriseseră scribii egiptenii era inexact. Varianta egipteană este poetică, prezentându-l pe Ramses plecând singur la luptă[43].

Tratatul a fost încheiat în 1259 î.e.n.[44], au existat două date deoarece cercetătorii nu au ajuns la o concluzie exactă. Încheierea tratatului şi uniunea matrimonială dintre fiica regelui hittit şi Ramses II marchează apogeul Imperiului hittit. Părţile la tratat sunt  Hattusilis III şi Ramses II. Regele, aşadar, desemna statul, cu rol de lider naţional, el lua toate deciziile pe cont propriu, era capul organizării palatului, era ceea ce desemnează termenul de pater familias[45].

Hattusilis III (c.1275-1245 î.e.n.) este regele hittit care a dus multe campanii războinice (a cucerit Mitanni[46]) dar mai întâi pentru a-şi redobândi capitala ţării sale. El este iniţiatorul tratatului. Hittiţii sunt un popor indo-european, care au intrat în Anatolia cel mai probabil în jurul anului 2300 î.e.n. şi câteva secole mai târziu au creat un imperiu foarte puternic în Orientul Apropiat. Numele de hitiţi derivă de la aria geografică centrală din Anatolia, Hatti, capitala la Hattusas[47]. Hittiţii, prin Muwatallis II, au dus câteva lupte cu egiptenii, dar niciodată nu s-a dat vreun verdict ca unul din ei să fie câştigător. După bătălia de la Qadeş (mai 1285 î.e.n.) dintre Ramses II şi fratele lui Hattusilis III, Muwatallis II, pentru dominaţia asupra Siriei nu iese nimeni învingător, în schimb mai târziu  are loc înţelegerea dintre cele două mari puteri prin acest tratat. Astfel, se pune capăt unei lungi rivalităţi.

Imperiul hittit intră în colaps atunci când Hattusas este distrusă în c. 1200 î.e.n. de Popoarele mării. O parte din populaţie supravieţuieşte formând dinastii    neo-hittite, bazate pe oraşe-state, individuale.

Ramses II (1290-1224 î.e.n.) este al treilea rege al Dinastiei a XIX-a, domnind 66 de ani, încă de la vârsta de 24 de ani; este fiul lui Set I şi al reginei Tuya, una din cunoscutele sale soţii este Nefertari, el, ca orice rege din acea perioadă, fiind poligam. În urma tratatului cu Hattusilis, acesta din urmă îi dă de soţie pe una din fiicele sale.

Tăbliţa pe care este scris tratatul este din argint şi pe partea din faţă are ştanţe ale sigiliilor lui Seth, zeul cerurilor şi sigiliul regelui Hattusilis III. Mai sunt, de asemenea, gravate, pe cealaltă parte, figurile lui Seth şi Ra împreună cu sigiliile lor (versiunea egipteană).

Limba de circulaţie internaţională la vremea respectivă în toate oraşele din Mesopotamia, până în Siria şi inclusiv Egipt, era limba akkadiană[48]; limba anticului Babilon şi Asiriei s-a răspândit foarte repede mai ales în comunicarea oficială (care include şi cea religioasă), este considerată lingua franca[49]. Ceea ce este atipic pentru acest tratat este faptul că este scris în 3 limbi:hittită (tăbliţe), egipteană (templul din Karnak), akkadiană(tăbliţe); deoarece la vremea respectivă astfel de documente se scriau numai în limba akkadiană. De aici, importanţa tratatului. Textele economice[50] apar din perioada Dinastiei Ur III, cunoscute în asiriologie sub numele de „inscripţiile Dinastiei Ur III” sau „inscripţii pre-sargonice”, iar cele juridice mai târziu, odată cu dezvoltarea propriu-zisă a oraşului, când s-a simţit nevoia reglementării unor norme de conduită. Limba akkadiana este cea mai veche limbă semitică atestată[51], alături de eblaită, pe care unii autori o consideră un braţ al limbii akkadiene şi este tratată separat. Akkadiana este atestată începând cu circa 2350 î.e.n. şi este influenţată de limba sumeriană[52] în ceea ce priveşte numele de zei şi oraşe, cele două limbi nefiind înrudite.

Sistemul de scriere[53] pe care limba akkadiană  îl folosea era cuneiform[54], la care de obicei se folosea un stilet fin de trestie pentru a ştanţa (ciopli) tăbliţa de lut (ceară, metal sau argint foarte rar, pentru scrieri regale). Semnele imprimate pe lut erau de trei tipuri: logograme, silabograme (semne fonetice) şi determinative. Transliterarea[55] textului, apoi transcrierea şi traducerea-interpretarea lasă loc de comentarii lingvistice care apoi se vor regăsi în mod inevitabil în comentariile legale.

Mai jos prezentăm versiunea egipteană. Textul tratatului cuprinde: Preambul ( textul este inserat la început, precizează părţile), Invocaţia lineară (conţine o listă cu zei-martori la acest tratat, dar pe care nu o cităm deoarece nu prezintă interes juridic), Norme dispozitive (paragrafele), Clauze finale (paragraful 17 şi 18). Menţionăm că textul nu cuprinde anexe.

  1. III. Text[56]:

Titlul: – Tratat dintre regele Hattusilis III şi Ramses II   –

Preambul: „Tratatul dintre Ramses, iubitul lui Amon, marele rege, regele Egiptului, eroul, cu Hattusilis, marele rege, regele Hatti, fratele lui, stabilesc o pace mare şi o mare frăţie[57] între ei pentru totdeauna.”

Invocaţia lineară (conţine o listă cu zei-martori la acest tratat, dar pe care nu o cităm deoarece nu prezintă interes juridic)

Norme dispozitive: Renunţarea mutuală la agresiune prin invazie:

THR Paragraf 1:

„Ramses, marele rege, regele ţării Egiptului, nu va ataca niciodată ţara Hatti, ca să ia în stăpânire o parte (a ei); iar Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, nu va ataca niciodată ţara Egiptului, ca să ia în stăpânire o parte (a ei).”

Alianţa defensivă:

THR 2:

„Dacă un duşman străin merge împotriva ţării Hatti şi dacă Hattusilis, regele ţării Hatti, trimite acest mesaj: «Vino în ajutorul meu împotriva lui»; Ramses, marele rege, regele ţării Egiptului, trebuie să îi trimită trupele şi carele să ucidă acest inamic şi să dea satisfacţie ţării Hatti.”

THR 3:

„Dacă un străin merge împotriva ţării Egiptului şi dacă Ramses, marele rege, regele ţării Egiptului, fratele tău, îi trimite lui Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, fratele său, mesajul: «Vino în ajutorul meu împotriva lui», atunci  Hattusilis, regele ţării Hatti îşi va trimite trupele şi carele să ucidă duşmanul meu.”

– Reglementări interne şi ajutor reciproc:

THR 4:

„Dacă Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, se ridică mânios împotriva cetăţenilor săi, după ce aceştia au comis o crimă (infracţiune) împotriva lui şi dacă din acest motiv îi trimite lui Ramses, marele rege, regele ţării Egiptului, atunci Ramses trebuie să trimită trupele şi carele, iar ele să extermine pe toţi aceia împotriva cărora s-a ridicat mânios.”

THR 5:

„Dacă Ramses, regele ţării Egiptului, se ridică furios, împotriva cetăţenilor săi, după ce au comis ceva rău (i-au greşit) împotriva lui, şi el trimite un mesaj către Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, fratele meu, trebuie să-şi trimită trupele şi carele şi trebuie să extermine pe toţi împotriva cărora eu m-am ridicat mânios.”

– Reglementare privind succesiunea la tron:

THR 6:

„Uite, fiul lui Hattusilis, regele ţării Hatti, trebuie să asigure suveranitatea ţării Hatti în locul lui Hattusilis, tatăl său, după numeroşii ani ai lui Hattusilis, regele ţării Hatti. Dacă copiii regelui se ridică împotriva lui, atunci Ramses trebuie să trimită în ajutorul său trupe şi care să-l sprijine.”

– Reglementare prind regimul juridic al fugarilor:

THR 7:

„Dacă o persoană de vază fuge din ţara Hatti şi vine la Ramses, marele rege, regele ţării Egiptului, atunci Ramses, marele rege, regele ţării Egipt să pună mâna pe el şi să-l predea lui Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti.”

THR 8:

„Dacă o persoană de vază fuge din ţara Egiptului şi scapă în ţara Amurru[58] sau într-un oraş şi vine la regele din Amurru, atunci Benteşina, regele ţării Amurru, trebuie să-l prindă şi să-l ducă regelui ţării Hatti. Iar Hattusilis, marele rege, regele ţării  Hatti, trebuie să-l facă să fie dus lui Ramses, marele rege, regele ţării Egipt.”

THR 9:

„Dacă un nobil fuge din ţara Hatti sau doi (oameni) şi dacă ei nu vor să slujească ţara  Hatti şi fug din ţara marelui rege ca să nu slujească, atunci Ramses trebuie să-i prindă şi să poruncească să fie duşi lui Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, fratele său, şi nu le va permite să locuiască în ţara Egiptului.”

THR 10:

„Dacă un nobil fuge din ţara Egiptului sau doi  şi se duc în ţara Hatti, atunci Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, trebuie să pună mâna pe ei şi să facă să fie duşi lui Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, fratele său.”

THR 11:

„Dacă un om sau doi oameni necunoscuţi fug şi dacă ajung la Ramses să-l slujească atunci Ramses trebuie să-i prindă şi să-i predea lui Hattusilis, regele ţării Hatti.”

THR 12:

„Dacă un om sau doi oameni necunoscuţi fug şi scapă din ţara Egiptului şi dacă nu mai vor să-l slujească pe Ramses, atunci Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, trebuie să-i predea fratelui său şi nu le va permite să locuiască în ţara Hatti.”

THR 13:

„Dacă un om fuge din ţara Hatti sau doi oameni fug din ţara Hatti şi dacă ajung în ţara Egiptului; şi dacă un nobil fuge din ţara Hatti sau dint-un oraş să meargă în ţara Egiptului, atunci Ramses trebuie să ordone să fie duşi fratelui său. Iată, fiii ţării lui Hatti şi fiii ţării Egiptului sunt în pace.”

THR 14:

„Dacă unii fug din ţara Egiptului să meargă în ţara Hatti, atunci Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, trebuie să poruncească să fie duşi fratelui său. Uite, Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti şi Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, fratele său, sunt în pace.”

– Azil politic şi lex talionis:

THR 15:

„Dacă un om fuge din ţara Hatti sau doi oameni sau trei oameni şi dacă ajung la Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, fratele său; atunci Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, trebuie să-i prindă şi să poruncească să fie duşi lui Hattusilis, fratele său, întru-cât sunt fraţi. Cât despre crima (infracţiunea) lor nu va trebui imputată. Limba şi ochii lor nu trebuie să fie scoase. Urechile şi picioarele lor nu trebuie retezate. Casele lor cu nevestele şi copiii nu trebuie să fie distruse.”

THR 16:

„Dacă un bărbat fuge din ţara lui Ramses, marele rege, regele ţării Egipt sau doi bărbaţi sau trei bărbaţi şi dacă ajung la Hattusilis, marele rege, regele ţării Hatti, fratele meu, trebuie să-i prindă şi să poruncească să fie aduşi lui Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, pentru că Ramses, marele rege, regele ţării Egipt, şi Hattusilis sunt fraţi. Cât despre crima (infracţiunea) lor nu va trebui imputată. Limba şi ochii lor nu trebuie să fie scoase. Urechile şi picioarele lor nu trebuie retezate. Casele lor cu nevestele şi copiii nu trebuie să fie distruse.”

Clauze  finale ( stingerea tratatului):

THR 17:

„Dacă Ramses şi copiii ţării Egiptului nu respectă acest tratat, atunci zeii şi zeiţele ţării Egiptului şi zeii şi zeiţele ţării Hatti, îi vor extermina pe descendenţii lui Ramses, marele rege, regele ţării Egipt. Dacă Ramses şi copiii ţării Egiptului respectă acest tratat, atunci zeii pământului îi va proteja pe ei şi pe  ….  (lacună).”

THR 18:

„Aceia care respectă cuvintele care sunt pe tăbliţa de argint, marii zei ai ţării Egiptului şi marii zei ai ţării Hatti, le vor permite să trăiască şi să prospere în casele lor, în ţara lor şi cu slujitorii lor.”

„Cei care nu respectă cuvintele care sunt scrise pe această tăbliţă de argint, marii zei ai ţării Egiptului şi marii zei ai ţării lui Hatti le vor extermina casele, ţara şi slujitorii lor”.

Două articole importante prevede soarta refugiaţilor politici THR 15 şi 16, articole scrise în cea mai exactă reciprocitate. Azilul politic[59] nu se pedepseşte cu lex talionis; simpla reîntoarcere este suficientă.

Caracteristicile tratatului sunt următoarele: după numărul participanţilor, tratat bilateral; după termenul de validitate, tratat fără termen; după criteriul posibilităţii de aderare, tratat închis; după criteriul obiectului,tratat politic, de pace şi  de alianţă, deoarece statele îşi asumă obligaţia reciprocă de a acţiona în comun, se stabilesc relaţii normale, de pace; după forma în care se încheie, forma scrisă. Elemente esenţiale ale tratatuluisunt: părţile – subiecte de drept internaţional: regele Ramses II şi Hattusilis III; voinţa părţilor – exprimată în mod liber: tratatul este încheiat  de comun acord cu respectarea voinţei părţilor; obiectul – raporturile juridice create prin normele stabilite în tratat: relaţiile de alianţă şi prietenie. Efectele tratatului sunt res inter alios acta. Încălcarea tratatului  duce la ruperea relaţiilor de cooperare şi conflict.

Deci, tratatul este bilateral, politic, de prietenie, pace, alianţă, neagresiune şi extrădare, fiind cel mai vechi acord internaţional al cărui text s-a păstrat[60] integral..

Caracteristic pentru antichitate este identificarea[61] celor doi regi cu ţările lor, ca subiecte dominante şi unice de drept internaţional, anticipând formula de peste secole a lui Ludovic al XIV-lea: „L´état c´est moi”.

Principiile care se regăsesc în acest tratat pentru asigurarea păcii şi securităţii între cele două părţi semnatare sunt: Principiul egalităţii în drepturi – care are în vedere suveranitatea şi independenţa statelor (decurge din aproape toate paragrafele THR), principiul nerecurgerii la forţă – care are în vedere evitarea războiului (THR 1), principiul cooperării – menţinerea păcii şi securităţii (obligaţii in non faciendo, THR1), principiul bunei vecinătăţi – care favorizează soluţionarea paşnică a diferendelor ( în tratat găsim expresia „fratele meu, fratele tău”), principiul pacta sunt servanda – care duce la respectarea obligaţiilor din tratat ( THR 17,18). În urma tratatului sunt negociate teritorii şi sunt aşezate pietre de hotar, spre exemplu, controlul politic asupra Feniciei a fost delimitat printr-o stelă ridicată la graniţă (Nahr el-Kelb[62]– „Râul câinelui”, în limba arabă) de Ramses II, delimitând astfel Beirut şi Byblos.

După moartea lui Ramses II relaţiile dintre egipteni şi hittiţi îşi pierd intensitatea, dar după moartea lui Hattusilis III, soţia acestuia, Puduhepa, joacă un rol foarte  important în menţinerea relaţiilor de prietenie dintre cele două state. Reglementări asemănătoare[63] ale acestui tratat întâlnim în Deuteronom 23: 15 „Să nu dai înapoi stăpânului său pe un rob care va fugi la tine după ce l-a părăsit”; Deuteronom 23:16 „Să rămână la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, într-una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu-l asupreşti; Regi 2, 9:16-26 care vorbeşte despre solie; Regi 2, 9:25 „Iehu i-a zis căpeteniei sale Bidcar: «Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Israel; căci adu-ţi aminte că atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab…»”

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

CĂRŢI DE DREPT

CHAVALAS W. MARK, editor, The Ancient Near East. Historical Sources in Translation, Blackwell Publishing, 2006

V.H. MATTHEWS & D.C. BENJAMIN, Old testament parallels – laws and stories from Ancient Near East, Paulist Press, New York, 1997

VERSTEG, Russ, Early Mesopotamian Law, Carolina Academic Press, 2000

ROTH, Martha, Law Collection from Mesopotamia and Asia Minor, second edition, Scholars Press, Atlanta, Georgia, 1997

WILCKE, Claus, Early Ancient Near Eastern Law – A history of its Beginnings-The Early Dynastic and Sargonic Periods, München, 2003

CHARPIN, Dominique, Hammu-rabi de Babylone, Press Universitaires de France, 2003

TETLOW, Elisabeth Meier, Women, Crime, and Punishment in Ancient Law and Society, Continuum, London & NY, 2004

MIEROOP van de, Marc, King Hamurapi of Babylon, Blackwell Publishing, 2005

PRITCHARD, James, B., The  Ancient Near East, vol.II, A new Anthology of Texts And Pictures, Princeton University Press, 1992

WISEMAN, D.J., The Vassal-Treaties of Esarhadoon, Iraq, vol. XX, 1958

BIROT, Maurice, Archives Royales de Mari, Lettres de Yaqqim-Addu-gouverneur de Sagaratum, Paris, 1974

YARON, Reuven, The Laws of Eshnunna, Jerusalem, 1969

DRIVER, G.R. & MILES J.C, The Assyrian Laws, Oxford, 1935

DRIVER, G.R. & MILES J.C, The Babylonian Laws, vol. I, Legal Commentary, vol.II, Oxford, 1955

DRIVER, G.R. & MILES J.C, The Babylonian Laws, vol. II, -Transliterated Text, Translation, Philological Notes, Glossary-, Oxford, 1955

FINET, André, L´ accadien des Lettres de Mari, Brussel, 1956

GOETZE, Albrecht, The Laws of Eshnunna, New Haven, 1956

LUBURICI, MOMCILO, Teoria generală a dreptului, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000

DICŢIONARE

Manfred Lurker, Divinităţi şi simboluri vechi egiptene, Dicţionar, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

A Concise Dictionary of Akkadian, SANTAG 5, Harrassowitz Verlag, 2000

Black Jeremy/ Green Anthony, GOD, DEMONS AND SYMBOLS OF ANCIENT MESOPOTAMIA, an illustrated dictionary, Published BY BRITISH

MUSEUM PRESS for the Trustees of the British Museum, 1992.

Dictionnaire de la Civilisation Mésopotamienne, sosus la direction de Francis Joannès, Ed. Robert Laffont, Paris, 2001

OLTEANU, Antoaneta, Dicţionar de mitologie, Editura Paideia, 2004

Hârlăoanu Alfred,  Dicţionar explicativ ebraic-român, Editura Nemira, 2000

Dicţionar enciclopedic al Bibliei, traducere din franceză Dan Sluşanschi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

GRIMES, John, Dicţionar de filozofie indiană, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999

OTTO, Hans-Dieter, Lexiconul erorilor militare, Editura Paralela 45, 2005

ŞTEF, Felicia, Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Oscar Print, 1995

LEICK, Gwendolyn, Who’s Who in the Ancient Near East, Routledge, London& NY, 1999

BIENKOWSKI, Piotr& MILLARD, Alan, Dictionary of the Ancient Near East, Penn, University of Pennsylvania Press, 2000

ATTIAS, Jean-Christophe & Benbasa Esther, LAROUSE -Dicţionar de civilizaţie iudaică- , Editura Univers Enciclopedic, 1997

RACHET, Guy, LAROUSE -Dicţionar de civilizaţie egipteană- , Editura Univers Enciclopedic, 1997

RACHET, Guy, LAROUSE -Dicţionar de civilizaţie greacă- , Editura Univers Enciclopedic, 1998

FREDOUILE, Jean-Claude, LAROUSE -Dicţionar de civilizaţie romană- , Editura Univers Enciclopedic, 2000

THORAVAL, Yves, LAROUSE -Dicţionar de civilizaţie musulmană- ,  Editura Univers Enciclopedic, 1997

COTTERELL, Arthur, OXFORD -Dicţionar de mitologie- , Editura Univers Enciclopedic, 2002

MANFRED, Clauss, Dicţionar de împăraţi romani, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001

CIVILIZAŢII şi ISTORII

HALLAQ, B.Wael, The origin and the evolution of Islamic Law, Cambridge University Press, 2005.

ANGHELESCU, Nadia, Introducere în islam, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1993

PRÉMARE, de Alfred-Louis, Originile islamului, traducere Mircea Anghelesu, Editura Cartier, ediţia I, 2004

INALCIK, Halil, Imperiul otoman. Epoca clasică, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.

STILES, Andrina, Imperiul Otoman 1450-1700, Editura All, 1998

HALLAQ, B. Wael, The origins and evolution of islamic Law, Cambridge University Press, 2005

WAFI Ali Abdel-Wahid, Human rights in islam, Riyadh, 1998 (Naif Arab Academy For Security Science)

SULIEMAN Abdulrahman Al-Hageel, Human rights in islam and refutation of the ived allegations associeted with these rights, 1999 (professor of education- Imam Muhammad Bin Saud Islmic University)

YUSUF AL-QARADAWI, The lawful and the prohibition in islam, 1994, International Islamic Federation Of Student Organisation

ABDULHAMID A. AbuSulayman, The islamic theory of international relations: new directions for islamic methodology and thought, Ph.D., 1981, The International Institute Of Islamic Thought

FREU Jacques, Šuppiluliuma et la veuve du pharaon – Histoire d´ un mariage manqué, essai sur la relations égypto-hittites, L´Harmattan, Paris, 2004

CONSTATNTIN DANIEL, Gândirea Egipteană antică în texte, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974

CONSTANTIN DANIEL, Civilizaţia asiro-babiloniană, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981

CONSTANTIN DANIEL, Civilizaţia Egiptului antic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976

GLANSSNER, Jean-Jacques, La Mesopotamie , Société d´édition Les Belles Lettres, Paris, 2002

KRAMER, Samuel Noah, Istoria începe la Sumer, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962

CRAWFORD, Harriet, Sumer and the Sumerians, second edition, Cambridge Universitiy Press, 2004

CONSTANTIN, Daniel, Civilizaţia sumeriană, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983

KNAPPERT, Jan, Enciclopedie – Mitologia şi religia Orientului Mijlociu, Editura Nemira, 2003

SASSON, Jack.M., Civilization of the Ancient Near East, vol. 1, 2, 3, 4, Hendrickson Publishers, 2000

HERODOT, Istorii, vol. 1, 2, 3, 4, ediţii bilingve, Editua Universitas, 1998

GRANET, Marcel, Civilizaţia chineză – viaţa publică şi viaţa particulară-, Editura Nemira, Bucureşti, 2000

BUTTIN, Anne-Marie, Colecţia „Mari civilizaţii” -Grecia clasică- , Editura Bic All, Bucureşti, 2002

ROBERT, Jean-Noël, Colecţia „Mari civilizaţii” -Roma- , Editura Bic All, Bucureşti, 2002

ANGOT, Michel, Colecţia „Mari civilizaţii” -India clasică- , Editura Bic All, Bucureşti, 2002

KAMENAROVIĆ, Ivan. P, Colecţia „Mari civilizaţii” -China clasică- , Editura Bic All, Bucureşti, 2002

MIEROOP van de, Marc, A History of the Ancient Near East ca. 3000-323 BC,  Blackwell Publishing, 2005

MIEROOP van de, Marc, The Ancient Mesopotamia city, Oxford University Press, 1999

VICARI, Jacques, Turnul Babel, Colecţia Microsinteze nr. 22, Editura Corint, 2001

AMIET, Pierre, Antichitatea orientală, Colecţia Microsinteze nr. 38, Editura Corint, 2002

ANDRÉ-SALVINI, Béatrice, Babilonul, Colecţia Microsinteze nr. 71, Editura Corint, 2005

MIEROOP van de, Marc, A History of the Ancient Near East ca. 3000-323 BC,  Blackwell Publishing, 2005

MIEROOP van de, Marc, The Ancient Mesopotamia city, Oxford University Press, 1999

PANAITE VIOREL, Pace, război şi comerţ în islam. Ţările române şi dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), Editura All, 1997

CRAIG J.A., Assyrian and Babylonian religious texts, Leipzig, 1895

HEIDELBERG, Priests and officials in the ancient near east, 1996,*the congress

OPPENHEIM A.L., Ancient Mesopotamia, dead civilization, University of Chicago Press, 2000

J.N. POSTGATE, Early Mesopotamia, Routledge, New York/London, 1994

NEMET-NEJAT K.R., Daily Life in Ancient Mesopotamia, Greenwood Press, London, 1998

KURHT A., The Ancient Near East, Routledge, 1998

SAGGS H.W.F., Old Babilonians, Routledge, 1999

LINGVISTICĂ

HUEHNERGARD John, A grammar of akkadian, Harvard, 1997

HUEHNERGARD John, Key to the grammar of akkadian, Harvard, 1997

BUCELLATI Sergio, A structural grammar of babylonian, Harrasowitz,

GELB I.J., A old akkadian writing and grammer, University of  Chicago Press, 1961

GELB I.J., Glossary of old akkadian, Chicago, 1957

MARCUS D., A manual of akkadian, University Press of America, 1998

HEIDEL A., The system of the quadrileteral verb in akkadian, University of Chicago Press, 1940

SNELL Daniel,  A workbook of cuneiform sign, Malibu, SUA, 1979

R. LABAT, Manual d’epigraphie akkadienne, I, II, Paris, 1963, second editon1994

THE MODAL SYSTEM OF OLD BAYBILONIAN, E. COHEN, HARVARD, 2005

NISSEN H., The Eary History of Ancient Near East 9000-2000 b.c., The University. of Chicago Press, 1990

LEICK G., Mesopotamia, The invention of the city, Penguin Book, London, 2001

Black Jeremy/ Green Anthony, GOD, DEMONS AND SYMBOLS OF ANCIENT MESOPOTAMIA, an illustrated dictionary, Published BY BRITISH

MUSEUM PRESS for the Trustees of the British Museum, 1992.


[1]Journal of the History of International Law nr .6: Relativities in Unilateralism and Bilateralism of the International Law in Antiquity, by Péter Kovács, 2004, pag. 173.

[2] „Peace Treaties” in „Warfare in the Ancient Near East to 1600 BC”, by William J. Hamblin, Roudledge, 2006, pag. 213.

[3] Op. cit.  pag. 214.

[4] „Treaty” în  „Early ancient Near Eastern Law: A History of Its Beginnings, the Early Dynastic and Sargonic Periods”, by Claus Wilcke, München, 2003, pag. 73.

[5] Ibidem

[6] Journal of the History of International Law  nr .6 ,”Tracing the Earlist Recorded Concepts of International Law. The Early Dynastic Period in Southern Mesopotamia”, A. Altman, 2004, pag. 159, 160.

[7] Aprox. 1263 m; „The Umma-Lagash  Border Conflict” în „A History of the Ancient Near East ca. 3000-323 BC”, Marc van de Mieroop, Blackwell Publishing, 2005, pag. 46.

[8] Aprox. 5184 hl.

[9] Op.cit. pag. 47.

[10]Mai era cunoscut şi sub numele „Lumma”, este fratele şi succesorul lui Enanatum I.

[11] „War” în „The Ancient Near East c. 3000-330 BC”, vol I, Amelie Kuhrt, Routledge, 1998, pag. 37

[12] „Treaty” în „Early ancient Near Eastern Law: A History of Its Beginnings, the Early Dynastic and Sargonic Periods”, by Claus Wilcke, München, 2003, pag. 75: Versiunea elamită se păstrează.

[13] Naram-Sin = rege akkadian, fiul lui Maniştusu, nepotul lui Sargon marele rege al Akkadului (2155-2199 î.e.n.), după cronologia scurtă; Sin = zeul Lunii, mai era scris şi simplu:30, adică numărul de zile în calendarul lunar; „Who is Who in Ancient Near East”, G. Leick, Roudledge, 1999, pag.117.

[14] Elam = (lit.) ” muntele mare, înalt”, menţionat prima oară în textele arhaice din Uruk, Mesopotamia, c. 3000 î.e.n.

[15] Şutruk-Nahhunte I = rege elamit, 1185-1155 î.e.n. A atacat Babilonul şi a luat, pe lângă Stela Victoriei, şi Stela Codului lui Hammurapi, descoperit tot la Susa.

[16] Conducător elamit, a jucat un rol important în coaliţia făcută cu  conducătorii statului  Mari, Malgium şi guteii împotriva lui Hammurapi în 1764 î.e.n.

[17] „Alliances” în „”Warfare in the Ancient Near East to 1600 BC”, by Wiliam J. Hamblin, Roudledge, 2006, pag. 212.

[18]„King Hammurabi of Babylon”, de Marc van de Mieroop, Blackwell Publishing, 2005, pag..70.

[19] Socrul lui Zimri-Lim, regele din Yamhad

[20] „Early Mesopotamian Law”, Russ VerSteeg, Carolina Academic Press, 2000, pag. 158.

Pietrele de hotar (akk. Kudurrus) delimita graniţa teritoriului sau a unei parcele agricole, pe ea era inscrpţionat numele proprietarului, dimensiunile terenului, o scurtă istorie a locului respectiv, martori etc. Un exemplar era aşezat în templu iar alt exemplar era amplasat pe terenul respectiv la cel mai accesibil drum, astfel încât toţii călătorii să cunoască regulile care se aplică în acel loc şi să aibă cunoştinţă de pedepasa care se aplica pentru orice abatere prevăzută pe piatra de hotar. Nu însă la toate aceste delimitări exista pază, numai la principalele rute care erau de obicei negociate între cei ce le foloseau şi acolo unde era delimitarea finală a spaţiului terestru sau acvatic erau şi soldaţi care se îngrijeau de frontieră. Kuddurus înseamnă: piatră de hotar, monument, stelă.

[21] „Law collection from Mesopotamia and Asia Minor”, Martha T.Roth, Scholars Press, Atlanta, 1997, pagina 77-79.

[22] Warfare in the Ancient Near East to 1600 BC, by William  J. Hamblin,  Roudledge, pag. 210

[23] Op.cit., pag. 213

[24] The Origins of war-from the Stone Age to Alexander the Great , Arther Ferrill, Westview Press, 1997, pag. 44.

[25] Pólemos (gr.) = tumult, agitaţie, război.

[26] Qadeş = astăzi localitate identificată „Tell Nebi Mend” pe râul Oronte, la 24 Km SV de Homs, în Siria.

[27] Muwatallis II – (c. 1295-1282/1271) este fratele lui Hattusilis III; în perioada aceea Hattusilis III (cel care va iniţia tratatul de pace) guverna o provincie din Nordul Anatoliei cu centrul la Hakpis, frecvent atacată.

[28] Versiunea egipteană descrie existenţa a 2.500 care de luptă, v. „Ramses II et Muwattali II: la bateille de Qadeš” în „Šuppiluliuma et la veuve du pharaon” – Essai sur les relations égypto-hittites, Jacques Freu, Ed. L´ Harmattan, Paris, 2004, pag. 145 .

[29] Journal of Egyptian Archaeology, 52 (1966), „Considerations on the Battle of Kadesh”, by Hans Goedicke, pag.71-80: „Credem că divizia Sutekh nu a fost parte a armatei lui Ramses II aproape de Kadesh, ci s-ar fi aflat separat pe o coastă.”

Numele Diviziei lui Sutekh mai este întâlnit şi sub denumirea de „Divizia lui Seth.”

[30] Ibidem, pag. 149 „născut dintr-o soţie secundară”, cunoscut şi sub numele Mursilis III, a domnit foarte puţin 1282-1275 î.e.n., a fost exilat în provincia Nuhassi din Siria.

[31] „To Kadesh and after” în „War in Ancient Egipt”, by Anthony J. Spalinger, Blackwell Publishing, 2005, pag. 209.

[32] Ibidem: La Karnak sunt 2 versiuni, la Luxor sunt 3 versiuni, pe templele mortuare ale lui Ramses II la vest de Teba sunt 2 versiuni şi în Nubia la Abu Simbel sunt mai multe versiuni condensate.

[33] În legătură cu scrierea acestui nume, cu siguranţă varianta cea mai corectă este cea în limba hittită, însă în transliterară numele poate fi redat sub mai multe  forme. Transliterarea numelui se poate face şi privind scrierea, adică: Hattusilis; dar şi privind pronunţia, adică: Hattushilis.. Există prescurtări: Hattusili/ Hattusil sau Hattushili/ Hattushil.

Aşadar:

a) În limba română, dacă optăm la varianta transliterară dupa scriere, care mi se pare mai indicată decât varianta după pronunţie, numele întreg şi neprescurtat este: Hattusilis, aşa cum apare şi în Dictionary of Near East, PENN,University of Pennsylvania Press, 2000,  pagina 141 .Această variantă o voi folosi şi în lucrarea de faţă.

b) În dicţionarul ” Who is Who in Ancient Near East”, G. Leick, Roudledge, London/NY, 1999, pag. 67, regăsim tot varinata transiliterară după scriere dar prescurtată, Hattusili.

c) În „Civilization of the Ancient Near East”, J.M. Sasson, vol. I, II,III,IV, Ed. Hendrickson Publishers, S.U.A., 2000, regăsim, Khattushili. Observăm că aici prima literă a numelui este „Kh” şi nu „H”; autorii acestei lucrări au optat pentru limba akkadiană, transliterată după pronunţie.

d) În „Dictionnaire de la Civilisation Mésopotamienne”, sosus la direction de Francis Joannès, Ed. Robert Laffont, Paris, 2001, regăsim varianta transliterară după pronunţie şi prescurtată: Hattushili.

Concluzia este că toate variantele sunt corecte şi fiecare autor apelează la o anumită transliteraţie.

[34] Dumitru Mazilu, „Dreptul păcii”, Editura All Beck, Bucureşti, 1998, pag. 133

[35] „Systèmes politique et diplomatie” în „Šuppiluliuma et la veuve du pharaon” – Histoire d`un mariage manqué, essai sur les relations égypto-hittites, Jacques Freu, Ed. L`Harmattan, Paris, 2004, pag. 93.

[36] „Preparation” în „The Messengers in the Ancient Semitic World”, Samuel A. Meier, Harvard Semitic Monographs 45, Atlanta, Georgia, 1989, pag. 171..

[37] „Political interaction: Diplomacy and Trade” în „A History of the Ancient Near East ca. 3000-323 BC”, Marc van de Mieroop, Blackwell Publishing, 2005, pag. 128.

[38] El Amarna Letter, în „Old Testament Parallels – Laws and Stories from the Ancient Near East”, de V. H. Matthews şi D. C. Benjamin, Ed. Paulist Press, NY, 1997, pag. 137.

[39] Mitanni = stat puternic care se întindea din  Mesopotamia de Nord până în Siria, mai este cunoscuti şi sub denumirea de Hurri.

[40]Journal of Near Eastern Studies 27(iulie 1968) nr.3, pag. 163-168; „Some Unrecognized Syrian Amarna Letters”.

[41] Journal of Near Eastern Studies 32 (ian. – apr. 1973) nr. 182, pag. 99;  „Evidence of Conjugational Variation in the Paralleliyation of the Selfsome Verbs in the Amarna Letters”.

[42] Op.cit., pag.101(scrisoare trimisă din Egipt către Vasalul din Canaan).

[43] Magazin Istoric, Anul XL- seria nouă – nr. 8 (437), august 2006: „Tratatul diplomatic de la Kadesh”, Dana Dolghin, pag. 32.

[44] „Dictionary of Near East”, PENN,University of Pennsylvania Press, 2000,  pag. 141.

[45] „Regele – Mituri şi simboluri”, Jean-Paul Roux, Editura Artă şi religie, Bucureşti, 1998, pag. 17.

[46] Mitanni =  este menţionat prima oară într-un mormânt egiptean din sec. al XV-lea î.e.n. timpuriu şi ultima atestare în timpul regelui assirian Tiglath-Pileser (c.1115-1077 î.e.n), ibidem, pag. 200.

[47] Sau Hattuşa – astăzi satul Boğazkőy (Boğazkale), aflat la 115 Km Est de Ankara în Turcia; Dictionnaire de la Civilisation Mésopotamienne, sous la direction de Francis Joannès, Ed. Robert Laffont, Paris, 2001,  pag. 372 .

[48] Etimologia numelui vine de la vechiul oraş Akkad(e), capitala Imperiului akkadian din timpul lui Sargon, construit în jurul anului 2300 î.e.n.

[49] Israel Orietnal Studies XV, Shlomo Izre’el, „The Amarna Glosses: Who wrote what for whom?”, pag. 101

[50] „Revue d assyiriologie et d archeologie orientale”, no.1, 1956; Articolul: On the recent published economic Texts from Mari, I. J .Gelb, pag. 1.

[51] „The Semitic Languages”, Robert Hetzron, Routledge, London, 1997, pag. 69.

[52] Nu este înrudită cu nici o limbă cunoscută.

[53] „World Ancient Languages”, R. D. Woodard, Cambridge, Marea Britanie, 2004, pag .24.

[54] Cuneiform = (lit.) latină „cuneus” = pană, ibidem, pag. 220.

[55] „Law Collections from Mesopotamia and Asia Minor”, Martha T.Roth, Scholars Press, Atlanta, 1997, pag. 9.

[56] Historical Sources in Translation. The Ancient Near East, edited by Mark.W.Chavalas, Blackwell Publishing, 2006, pag. 245-248

[57] Frăţia desemnează relaţiile diplomatice.

[58] Amurru =  Ţinut ocupat de triburile amorite în Cannanul dinaintea israeliţilor; akkadienii îl denumeau astfel, deoarece acest ţinut era la vest faţă de ţara lor. În această perioadă Amurru era sub dominaţie hitită.

[59] Op.cit., 112

[60] Magazin Istoric  anul I,  nr. 6, 1967, „Tratatul sublim”, Edwin Glaser, pag. 24.

[61] Op. cit., pag. 25.

[62] Phoenicians, G. E. Markoe, University of California Press, 2000, pag. 20.

[63] „Old Testament Paralells. Laws and Stories from the Ancient Near East”, V. H. Matthews şi D. C. Benjamin, Paulist Press, 1997, pag. 88.

autor Carmen Manuela Măcelaru, administrator al reţelei „Doza de iubire” ( http://dozadeiubire.ning.com/) reţea partener al siteului Republica poeziei  http://hoperprietenia.falezedepiatra.net/

Comentariile sunt închise pentru Tratatul de pace dintre regele hittit Hattusilis al III-lea şi faraonul egiptean Ramses al II-lea

%d blogeri au apreciat asta: